Am o poveste frumoasă și pentru evoluționiști și pentru creaționiști, pentru că suntem frați cu toții. Povestea începe cu Dumnezeu sau cu Mama Evoluție (oricare dintre ei) creând anumite plante și aruncându-le pe Pământ, să crească în voie, iar omul să se folosească de ele. Una dintre aceste plante este cannabis-ul. Cunoscută în popor și ca marijuana. Cunoscută în poporul prost la cap și ca ”drog” sau, în varianta mai lungă, ”aoleu, iarbă, dependenți din ăia, e păcate mare să te droghezi, maică!”. Cannabis-ul nu face rău nicicum, niciodată, nicicând. Nici măcar un om nu a murit de la supradoza de iarbă, în toată istoria înregistrată a lumii. Ba chiar face bine. Foarte mult bine.

În anii 1980, s-a descoperit că omul are niște ”receptori canabinoizi” care, odată activați, ajută sistemul imunitar, dar și la pofta de mâncare, la mărirea fertilității și la multe alte chestii. Acești receptori sunt activați în două feluri: în primul rând de sistemul nostru endocanabinoid. ”Endo”, adică înăuntru, adică da, corpul tău, Iliescule, produce marijuana. Și o produce pentru binele lui. Dar, dacă nu produce suficient sau dacă ai nevoie ca acei receptori să fie activați mai des, o poți face și prin consum.

Studiile medicale nu mint, din contră. Biologii moleculari au stabilit deja că marijuana se poate folosi (cu mare eficiență) în tratamentul împotriva mai multor tipuri de cancer. Mai exact, cannabis-ul curăță celule de indicii tumorali, făcând practic celulele canceroase să ”se sinucidă”, cum explică biologul Christina Sanchez, de la cea mai șmecheră Universitate din Madrid.

În California, două foste călugărițe și-au schimbat un pic raportul cu divinitatea, trecând la cultivarea de cannabis și folosirea acestuia în scopuri terapeutice. Sora Kate și sora Darcy spun, cu alte cuvinte, cam ce v-am spus și eu în primul paragraf: ”E frustrant pentru noi că mulți oameni se opun, fără argumente, ba chiar contrar argumentelor, unei plante care noi suntem convinse că este darul lui Dumnezeu”.

Sigur, aș putea să scriu toate astea pentru că sunt un drogat, un element fascist și destabilizator, un golan care vrea să își justifice nu-știu-ce dependență sau obicei. Sau aș putea s-o scriu pentru că este pur și simplu adevărat. Știți cum descoperiți care dintre cele două este valabilă? Citind mai mult despre subiect. Dați-i bătaie, deci!