Nu credeam că o să mă mai bucur curând citind presa românească. Dar iată că s-a întâmplat! Am aflat că la Braşov, în cadrul unui liceu cunoscut, a luat fiinţă o scoală profesională pentru a cărei dotare s-au folosit sponsorizările a 11 firme de construcţii care oferă   pe tot parcursul şcolarizării, timp de doi ani, şi o bursă de 400 lei. Jumătate din valoarea bursei o plăteşte ministerul de resort şi jumătate o plătesc sponsorii. Cei 11 sponsori, mulţi fiind din Germania, oferă absolvenţilor acestei şcoli pe lângă condiţiile reale de efectuare a practicii, cunoştinţe de limba germană şi locuri de muncă pentru doritori. Toată dotarea şcolii a fost asigurată prin parteneriat de către sponsori, interesaţi ca viitorii lor muncitori calificaţi să intre în contact cu tot ce este necesar domeniului în care se pregătesc.

Cunoscând apetenţa românilor pentru diplomă şi dorinţa tuturor părinţilor de a-şi vedea copilul licenţiat în orice, numai să fie, m-am gândit că o scoală profesională nu are prea multe şanse. Nici vorbă! Pentru puţin peste 100 de locuri cât are şcoala au fost peste 200 de candidaţi, unii venind din judeţe destul de îndepărtate. Şcoala din Braşov este prima creaţie a reformei din învăţământ a lui Funeriu, dovedindu-se că omul de care a râs toată lumea pe vremea când era ministru al educaţiei pentru că-i sufla în ureche adjunctul, n-a pierdut vremea la minister şi a creat ceea ce dispăruse demult din România, un început de învăţământ profesional la cote moderne, europene, ai cărui absolvenţi au asigurate locuri de muncă în toată Europa, unde le sunt recunoscute certificatele de absolvire.

Asta înseamnă că ministrul n-a trecut degeaba prin clădirea ministerului, spre deosebire de omologul său de acum, Andronescu, despre care în afară de faptul că pare o femeie cumsecade nu se pot spune multe lucruri ca ministru. Dacă modelul Funeriu va funcţiona, în câţiva ani toate universităţile tip SRL care s-au răspândit ca ciuma în toate orăşelele de provincie, livrând pe bandă rulantă  tot felul de absolvenţi analfabeţi, se vor duce de râpă. Vor rămâne doar câteva universităţi mari care vor înceta să mai acorde doctorate la tot felul de interlopi cu ceafa groasă şi buzunarele pline, se vor spăla de ruşine şi se vor replia pe cerinţele europene pentru că altfel vor muri de inaniţie, nu vor mai avea studenţi nici măcar pentru învăţământul gratuit.

Când în România se găseşte din ce în ce mai puţin de lucru, este de aşteptat ca studenţii să prefere o universitate europeană care pe lângă diplomă să le confere şi cunoştinţele necesare concurării pentru un loc de muncă în codiţii egale cu absolvenţii din celelalte ţări europene. Nu-mi fac iluzii că puzderia de universităţi la care te duci turist şi te întorci jurist vor dispărea peste noapte, printr-un ordin sau printr-o lege, dar cred că ele vor dispărea în mod natural din lipsă de clienţi. Reorientarea copiilor către un învăţământ aplicat desfăşurat la standarde europene cred că este mult mai utilă decât o diplomă  care nu-ţi aduce decât mândria bunicii că are un nepot cu facultate…