Demult, înainte să fi trăit Isus sau să se fi auzit de majoritatea religiilor de azi, omenirea a avut de ales. A avut de ales între bun-simț și metode științifice și credință prostească în supranatural și noroc. Dacă vreți, între astronomie și astrologie. Dacă am fi ales-o (noi, oamenii) pe prima, dacă acum am vedea rubrici de astronomie în ziare în loc de eternele rubrici de astrologie, acum eram deja în alte sisteme solare și, cel mai probabil, nemuritori. Din păcate, am ales-o pe a doua.
În secolele 5-6 înainte de Hristos, de pildă, s-a fondat școala filosofiei ionice. Ionienii erau niște oameni de știință veritabili, ba chiar incredibili. Voiau să înțeleagă lumea în care trăiesc, așa că nu se dădeau în lături de la nici un experiment prin care și-ar fi putut-o explica. Cu zero instrumente, înzestrați doar cu spiritul lor critic, cu decența și curiozitatea înnăscute, atei sau cel mult panteiști, au făcut niște descoperiri în fizică, medicină, matematică, lingvstică, astronomie, chiar chimie, absolut incredibile. Multe dintre ele s-au pierdut și au fost redescoperite abia 2000 de ani mai târziu.
Este celebru, de pildă, cazul lui Eratostene, care, cu 200 de ani înainte de Hristos și cu 1800 de ani înainte de Giordano Bruno, descoperea nu doar că Pământul e rotund și se învârtește în jurul Soarelui (chestii care i se păreau evidente, la urma urmei, și pe care le credeau și vecinii lui), ci îi calcula cu o precizie extraordinară diametrul. S-a înșelat doar cu câteva mii de metri, cam cu 5%. Cum a făcut-o? Folosindu-se de un băț. Da, ați citit bine. Omul avea un băț și a văzut că, la aceeași oră, bățul respectiv (înfipt în sol) lasă o umbră în Alexandria și nu lasă nici o umbră în Siena. Așa a tras concluzia că razele soarelui nu cad perpendicular pe Pământ, deci că Pământul trebuie să fie sferic. Apoi a măsurat cu pasul distanța dintre Alexandria și Syene, apoi mărimea umbrei, și, folosindu-se de unghiuri și de matematică, a spus cât de mare e planețica asta! În anul 230 înainte de Hristos!
A fost doar una dintre nenumăratele descoperiri ale ionienilor, oameni de știință autentici care, profitând de poziționarea lor excelentă (un nod comercial al lumii) și de bogățiile naturale ale insulei, schimbau mâncare și alte bunuri contra cărți. Așa au construit biblioteca din Alexandria, care în anul 300 î.e.n., avea un milion de cărți, dintre care cel puțin cinci istorii ale lumii de până atunci. Ce s-a întâmplat cu biblioteca asta uimitoare? Au ars-o creștinii, bineînțeles, că între timp devenise erezie și vrăjitorie să citești chestii științifice și să fii un om de bun-simț. Nenumărate secole de cultură și artă antică care se regăseau, toate, în acel milion de cărți, pierdute pentru totdeauna, într-o zi. Și totul a plecat de la superstiție.
Din cauza superstițiilor au murit și au suferit de foame și boli multe miliarde de copii, în ăștia 2000 de ani trecuți. Și încă mor, chiar și azi, pentru că aceiași oameni care citesc horoscopul sunt predispuși să fie și anti-vaccin. Că deh, deși nu sunteți doctori, nu credeți în știință și bun-simț, ci în superstiții și bășina porcului.
Din cauza superstițiilor mor animale frumoase ca balenele, delfinii, elefanții sau rinocerii. Pentru că cred unii că dacă pisează cornul de rinocer nu le mai moare erecția și nu mai fac cu prostata.
Deci, da, dacă crezi în horoscop, ești cancerul lumii, pe lângă tine Hitler e Maica Tereza. Așa că ia-ți te rog maimuța, cu anul ei cu tot, și bagă-ți-o în ***.