Drobul de sare planează iarăși deasupra României

Noi, românii, suntem destul de reactivi, odată ce ni s-a întâmplat deja ceva. Cum, fură guvernanții?! Nenorociții, jos cu ei, huo! Ce face, ni s-a înfundat WC-ul? Groaznic! Ne-a înșelat nevasta, după 10 ani în care n-am băgat-o în seamă?! O curvă! Pare că mereu sesizăm că ni se întâmplă ceva rău abia după ce ni s-a întâmplat, niciodată la timp ca să prevenim răul, să facem pur și simplu să nu se întâmple.

Colectiv. Vă amintiți? Foarte supărați am fost că au murit tinerii ăia. Am ieșit pe stradă, l-am dat jos pe Ponta, iar de atunci ne lamentăm zi de zi că nu avem ce să alegem, că toți sunt la fel, că partidele sunt mai curve decât însăși politica. După ce unii chiar au făcut ceva, Nicușor Dan și USB-ul, adică, ne-am încordat oleacă la nivel de țară, am zis că gata, le urmăm exemplul și ne implicăm cu toții cu adevărat, dar apoi am lăsat-o mai moal, că deh, a venit vara și chiar n-avem chef să facem lucrurile să meargă, pe căldura asta.

Urmarea? Mai e o săptămână de vară, iar în toamnă ne așteaptă parlamentarele. Nu s-a stabilit pe cât anume, dar sunt pe vine și ghiciți ce! Iar o să avem de ales răii cei mai mici (am pus la plural, că na, sunt O GRĂMADĂ de parlamentari, aia cu 300 a fost așa, de ochii proștilor).

Nici nu ne prea place munca, asta e adevărat. Iar treaba asta cu politica, asta cu implicatul în viața cetății, asta cu revoluția și cu pedepsirea vinovaților, la pachet cu propunerea unor nume noi, pare o muncă a naibii de grea.

Cine se mișcă? Tot partidele. PNL-iștii (acești cunoscuți în ultima vreme și sub nickname-ul binemeritat de ”niște PSD-iști mai proști”) ar cam vrea să se suie pe valul tehnocrat și să mi ți-i ia pe Cioloș și pe cei mai bun miniștri, să-i pună pe liste, printre bandiții și politrucii lor, doar-doar or fi priviți la alegeri ca ”băieți anti-sistem”, ca și când nu ei ar fi ăia care își pasează țară cu PSD-ul de la unii la alții, de un sfert de veac, ca pe-o minge tot mai dezumflată de volei. Tehnocrații nu zic nici câr, nici mâr, ceea ce înseamnă că discuțiile chiar există. Ce minune, nu? Să putem vota tehnocrați în parlament, susținuți de un partid politic! Oaaau! E ca și când am avea niște câini ciobănești foarte buni, dar nu i-am lua la stână decât după ce ne-am asigura că-i învățăm să mânânce oi. Păi, stați, bre, tehnocraților, așa! Voi dacă vă băgați în partid, atunci nu deveniți politicieni și, implicit, nu mai sunteți tehnocrați? Ca să înțelegem și noi ce votăm și de ce!

Dar tot e bine că tehnocrații se mișcă. Mai sunt sute de mii de  oameni revoltați în țara asta care nu fac absolut nimic și care așteaptă venirea datei alegerilor cum aștepta familia aia din Creangă să pice drobul de sare. Apăi să așteptăm, că e pe picatelea!

Vizualizări: 421

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: