Impresii din Dragnealand (1)

Tehnologia îți poate juca cele mai oribile feste. Am făcut traseul București – Motru de sute de ori, cu mașina, de obicei la volan. De fiecare dată pe același traseu: autostradă – Pitești – Slatina – Craiova – Strehaia – Motru. Știu drumul ăla ca în palmă. Mă relaxează. Din momentul în care am intrat pe autostradă, pot să estimez (în funcție de oră, timp, chef și alte câteva variabile) cu o marjă de eroare de cel mult 5 minute când voi ajunge. E drept, poate merg și cam repede pe drumul ăsta, tocmai pentru că îl cunosc așa bine.

Dar vineri am ieșit din București la o oră la care orice astfel de aventură nu e recomandată. Și, colac peste pupăză, am avut și de luat ceva din Rahova, înainte. Ei, odată plecat din Rahova, GPS-ul mi-a dat un verdict sumbru: drumul meu atât de cunoscut, drumul MEU, nu mai era cel mai rapid, în condițiile date. Nici pe departe. Ba chiar era cu 40 de minute mai lent decât alternativa. Iar alternativa mi se părea realmente înfricoșătoare: Alexandria – Buzescu – Caracal. Părea exact genul de drum pe care ai fi jefuit cu tot cu mașină. Dar mirajul celor 40 de minute câștigate a învins. Am apucat-o pe ieșirea spre Alexandria și dus am fost, mai încet decât conduc de obicei, dar suficient de încet cât să admir peisajul. Am intrat în Dragnealand.

Mai fusesem pe acel drum în urmă cu vreo 5 ani și atunci a fost oribil. Vestul Sălbatic american pălea în fața Sudului Sălbatic românesc. Dar, de când e Dragnea dictator, totul s-a schimbat, în zonă. Șoselele sunt ca în palmă, clădirile parcă s-au mai ridicat, pe cuvânt dacă nu și iarba părea mai verde și peisajul chiar frumos. Să nu se înțeleagă că îl laud pe Dragnea. Sunt convins că a furat bani și și-a făcut județul și ținutul. Mă rog, i-a „redirecționat”. Ceea ce nu e neapărat rău. Rău este când l-a făcut pentru nimeni, doar ca să ia niște șpăgi sau, în cel mai bun caz, din vanitate.

La Alexandria se construiește stadion modern, deși Alexandria nu a avut vreodată o echipă de fotbal măcar vag competitivă. Chiar și la Săelele se construiește un stadion de ultimă fiță. Dacă nu știți ce este aceea o „Săelele”, aflați că e satul dictatorului. Când ajunge acolo, Dragnea este întâmpinat cu covor roșu și o fanfară, spune un reportaj Adevărul, amintind că nici Ceaușescu nu era primit așa când mai mergea pe la Scornicești. Săelele avea nevoie de un stadion, asta e clar.

Dar cea mai ruptă de realitate, cea mai SF, drumul cel mai scurt către viitor, mașina timpului inventată de Dictator, este Sala Polivalentă din Alexandria. Acela, prieteni, este un OZN. Nu știu de ce a fost făcută sau cine joacă pe ea, dar de afară arată ca și când bucățica aia de pământ a făcut un salt inexplicabil de câteva sute de ani în viitor, comparativ cu bodegile dimprejur. De altfel, puteți căuta singuri „Sala Polivalenta Alexandria” pe Google și veți vedea despre ce vorbesc. Dar hai, că mi se termină timpul. Mai multe din Dragnealand, într-un episod viitor.

Vizualizări: 941

Trimite pe WhatsApp
comments powered by Disqus

Alte articole din Editorial:

Citește și: