Internet, mânia ţării

Uneori, deseori, internetul este o binecuvântare. Nu că i-aș lua apărarea lui Dragnea, dar există și cazuri în care se poate transforma într-un blestem.
Justine Sacco era director de comunicare la o mare firmă americană. În timpul liber, pe contul ei privat de Twitter, posta glumițe. Nu știu dacă bune sau proaste, dar până la urmă nu despre asta e vorba. Întâmplarea pe care urmează să v-o povestesc s-a petrecut într-un interval de 11 ore, atât cât dura zborul în interes de serviciu al Justinei de la Londra (unde a schimbat avionul) în Africa de Sud. Era 20 decembrie 2014. Exact înainte să-și închidă telefonul, pentru că urma să decoleze, Justine postează acest mesaj:
”În drum spre Africa. Sper să nu iau SIDA. Glumeam, n-am cum să iau SIDA, doar sunt albă!”.
Fără ca Justine să știe, un blogăr cu 15.000 de urmăritori îi preia postarea. Începe să se rostogolească bulgărele care se transformă în avalanșă. Justine e distrusă pentru ”rasism” și ”ignoranță”. Sute, apoi mii, apoi zecii de mii, apoi sute de mii de oameni cer demiterea ei de urgență, și n-o fac deloc pe un ton calm. Citez câteva: ”Sunt angajat al aceleiași companii și nu mai vreau ca Justine să se ocupe de Comunicare pentru noi. Niciodată”. Sau ”Tot ce-mi doresc de Crăciun este să-i văd fața ****ei ăsteia proaste atunci când va coborî din avion și va afla că e concediată”. Frustrați și mai tare de lipsa de răspuns a învinuitei, internauții încep o anchetă ad-hoc privitoare la ora la care va ateriza avionul fetei. Explodează haștagul #CandAterizeazaJustine, care devine numărul 1 pe rețelele de socializare în nici o oră, iar un blogăr din Africa de Sud merge pe aeroport s-o pozeze la ieșirea din avion. Cu două minute înainte de aterizare, internetul păstrează twit-ul trimis de nu-contează-cine: ”Tocmai urmează s-o vedem pe idioata de Justine Sacco concediată în timp real, înainte ca măcar să AFLE că a fost concediată. Doamne, cât de tare!”. Poza cu Justine coborând din avion, fără să știe ce i se întâmplă, face înconjurul internetului în 5 minute.
Justine își deschide telefonul. Primul mesaj era de la o fostă colegă cu care nu mai vorbise din liceu: ”Îmi pare foarte rău pentru tot ce ți s-a întâmplat”. Apoi, telefonul i se blochează de o avalanșă de mesaje, apeluri și notificări.
Justine chiar a fost concediată, dar nu doar atât. I-a fost distrusă și viața, nu numai cariera. Justine a vorbit o singură dată despre tot ce i s-a întâmplat, la jumătate de an de la eveniment, pentru un ziarist care a scris și o carte legată de subiect. A spus asta:
”A fost ceva complet absurd. Numai un nebun ar putea crede că albii nu se îmbolnăvesc de SIDA. Pentru mine, era un comentariu atât de deplasat, mai ales venit din partea unui american, înct am crezut că ar fi imposibil să fiu luată în serios. Știu că există oameni oribili pe lumea asta, oameni care îi disprețuiesc pe ceilalți și care sunt pur și simplu răi. Dar eu nu sunt așa.”
A încheiat: ”Nu, nu mi-e bine. Chiar mă doare. Aveam o carieră grozavă, îmi iubeam job-ul, iar toate astea mi-au fost luate, în uralele mulțimii. În timp ce toată lumea se bucura nespus pentru ce mi se întâmpla, eu îmi vărsam greutatea în lacrimi. A fost incredibil de traumatizant. Nu poți dormi, te trezești în mijlocul nopții fără să-ți dai seama unde te afli. Nu mai ai nici un program, nu mai ai nici un scop. Acum, nu mai am pe nimeni. Nici măcar nu pot să ies la o întâlnire cu cineva, pentru că imediat m-ar verifica pe net. Mi-e frică să cunosc oameni noi. Trăiesc un iad.”
Să precizăm, totuși, faptul, că domnul Dragnea este ceva mai rezistent la atacuri de acest gen. Și că pe dumnealui n-o să-l dea nimeni afară niciodată.

Vizualizări: 439

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: