După apariţia televizată de marţi seara a premierului Victor Ponta ai crede că i-a venit mintea la cap. Vizita de la Bruxelles şi întâlnirea cu Barroso l-au făcut pe premierul român să gândească puţin altfel, dar aproape total diferit de partenerul său Antonescu. N-a mai părut înverşunat şi obsedat de preşedintele Băsescu, ba din contră a spus că la întoarcerea preşedintelui de la acelaşi Bruxelles acesta l-a sunat şi i-a explicat pe scurt ceea ce a discutat acolo. A ţinut să reitereze ideea că din punctul de vedere al Guvernului disputa cu Băsescu este încheiată, ceea ce înseamnă că nu-i mai arde de încă o suspendare, lucru pe care partenerii săi liberali şi pecişti, nu pucişti, nu-l văd cu ochi buni. S-a abţinut de la obişnuita-i miştocăreală şi a părut un politician responsabil, care a înţeles, chiar dacă mai târziu, că un demers politic eşuat rămâne eşuat indiferent la ce tertipuri te-ai preta.

Parcă nici nu era el, cel care cu puţin timp în urmă se solidariza cu prietenul său Dragnea şi mai avea un pic şi-şi cerea arestarea pentru faptele imputate acestuia. Întrebările moderatorilor despre o posibilă coabitare a sa cu preşedintele, precum şi despre declaraţiile preşedintelui legate de faptul că este prea bătrân ca să se mai schimbe de acum înainte, i-au stârnit însă premierului amintiri urâte. A explicat pentru prima dată de unde-i vine adversitatea viscerală faţă de preşedinte, spunând că ei doi ca persoane private nu se plac, nu se suportă. Cred că acelaşi lucru l-ar fi spus şi Băsescu dacă ar fi fost întrebat, că doar nu ar fi încercat să ne convingă că moare de dorul lui Ponta…

Păi dacă doar pentru faptul că ei nu se plac s-a ajuns în pragul nebuniei, atunci cineva nu e zdravăn la minte şi acest cineva nu suntem noi, poporul. Nu mă interesează pe cine place Ponta sau Băsescu. Dacă noi, alegătorii sau reprezentanţii noştri, am decis că ei doi trebuie să lucreze împreună, mofturile lor cu plăcutul nu ne interesează. În timpul lor liber pot să se înjure sau să se pupe cât vor. Nu e treaba noastră. Treaba noastră începe acolo unde ei nu mai vor să lucreze, ca nişte slujbaşi cinstiţi ce presupunem că sunt, şi se dedau la tot felul de golănii uitând că au ajuns acolo pentru că noi i-am trimis acolo.

Şi premierul Ponta şi preşedintele Băsescu trebuie să conştientizeze că ei nu sunt decât nişte slujbaşi ai noştri, care trebuie să lucreze în interesul şi folosul nostru. Ştie toată lumea că Ponta nu era un adversar pe viaţă al lui Băsescu până când se presupune că acesta nu i-a dat pe faţă plagiatul. Pentru asta n-ar trebui să fie supărat pe cel care a spus, ci mai degrabă pe profesorii care l-au încurajat să facă fapta, şi pe el că s-a lăsat furat de tentaţie.

La aceeaşi emisiune premierul a detaliat câteva proiecte de mare interes pentru electorat şi pentru statul român în general. Modificarea constituţiei propusă a se face anul viitor, în sensul delimitării atribuţiilor instituţiilor statului, precum şi reactualizarea modalităţii de demitere a unui preşedinte nu au decât să aducă un plus de clarificare în mintea politicienilor care s-au obişnuit să interpreteze fiecare după cum îl taie capul legile statului. Faţă de alte apariţii televizate premierul Ponta a părut un politician maleabil, dispus să clarifice toate neclarităţile constituţionale care cred că au dus la vara neagră prin care am trecut. A demonstrat că nu e atât de greu să fii lucid. Mă întreb de ce o fi fost nevoie să ne punem poalele în cap în faţa Europei?!