Au trecut doi ani de când zeci de mineri şi energeticieni din Complexul Energetic Oltenia au plecat pe jos de la Rovinari la Bucureşti, într-un marş al disperării. Aceştia au vrut să atragă atenţia asupra lipsei de strategie din domeniul energetic, dar lucrurile nu s-au schimbat după doi ani. Acum, minerii şi energeticienii se întreabă dacă este nevoie de un nou marş al disperării.

„Este nevoie de încă un sacrificiu, de încă un Marş al Disperării pentru ca aleşii noştri sa se trezească?”, se întrebau joi pe pagina de socializare minerii de la Sindicatul Liber EMC Roşia.

Sindicatul arată şi care sunt problemele stringente în această perioadă. „Peste 80% din carierele miniere ale CE Oltenia se vor bloca in perioada următoare din cauza lipsei fronturilor de lucru, ceea ce este foarte grav. Nu există un plan clar privind investiţiile în energia pe cărbune şi în special pe lignit, cum este cea produsă în Oltenia. CE Oltenia are peste 13.000 de angajaţi şi dacă ar începe să aibă probleme, la nivelul regiunii s-ar produce un dezastru social”, susţin sindicaliştii.

Aceştia mai atrag atenţia că în următorii ani costurile cu certificatele de carbon vor fi atât de mari, încât nu vor putea fi suportate de companie. Aceştia au vorbit şi despre epuizarea orelor de funcţionare a grupurilor energetice sau expirarea vechilor autorizaţii de mediu.

Sindicaliştii le cer politicienilor să rezolve legislativ problemele care duc la creşterea costurilor de producţie în CEO. Astfel, compania să nu mai plătească certificate verzi pentru energia consumată în carierele miniere, acesta fiind consum tehnologic ca şi în termocentrale; să nu mai plătească de patru ori apa de răcire din Jiu, o dată pentru fiecare termocentrală, să plătească taxe mai mici pentru transportul de energie etc.