Muscoiul de rahat Ponta

Am fost la țară și mi-am dat seama ce-i cu Ponta. La țară la mine e plin de muște. Plin! În ciuda insistențelor mele de ordin budist (că nici o vietate nu trebuie ucisă, că nu ești tu în măsură să decizi cine moare și cine trăiește) pentru a le lăsa să ne toace nervii în voie, am fost învins de democrație. În sensul că am pierdut la votul democratic din gospodărie și au fost montate, în locuri strategice, niște fâșii de alea pentru muște. Fâșiile au lipici și cred că ceva dulce pe ele, de vin muștele ca la... Mă rog, ca la fâșii.
Muștele rămân imobilizate pe fâșii și, pentru mine, e un spectacol sadic și uneori chiar insuportabil să le aud bâzâind teribil, ascuțit, disperate să scape din prinsoare. La un moment dat, una dintre muște era atât de agitată, atât de aproape să fie prima care chiar se eliberează, încât, când nu era nimeni în preajmă, am decis să o ajut. M-am apropiat tiptil de fâșia din bucătărie care o ținea prizonieră și am încercat să o desprind, cu grijă, de pe lipici. N-am avut nici o șansă. Rudele mele cele sadice luaseră fâșii nemțești sau așa ceva, că, odată lipit ceva acolo, lipit rămâne. Așa că am decis (așa cum ziceam mai devreme că nu e bine să facem, dar deh), că musca mai bine moare decât să se chinuiască, și am storcit-o. Bâzâiala a luat sfârșit. S-a dus în Raiul Muștelor, cu pajiști verzi și întinse pline de balegi.
Ei, așa și cu Ponta. E o muscă prinsă pe o fâșie pe care prietenii lui infractori din PSD încearcă s-o desprindă de acolo. Dar nu se mai poate, bre, Victoraș! Fâșia e opinia publică, vezi tu? Și lipiciul sunt hoțomăniile tale penale, sugător de boașe ale lui Năstase ce ești! Nu ai cum să mai scapi. Sigur, poți să bâzâi captiv pe Facebook și tu poate chiar crezi că ești liber și în putere, muscă fără creier fiind. Dar nu ești, băi. Poți să-ți trăiești viața bâzâind irelevant, ai putea chiar să faci 100 de ani. Dar știm amândoi că tu nu mai vrei asta. Te-ai obișnuit cu puterea, deh. Cu zborul. Cu furatul. Cu influența. Cu minorele lui Negoiță. Cu șpăgile de la Șova. Cu numirea prietenilor și-a rudelor în funcții de stat sau la așa-ziși privați care de fapt tot de stat sunt. Cu făcutul și desființatul de comisii care să-ți dea dreptate când interesele o cer. Cu trecutul de la un rahat zemos la altul liber, când ai tu chef. Asta-i viața de muscă politică, știu! Să te așezi pe grămada de rahat cea mai mare și mai frumoasă din țară, să-ți freci rapid piciorușele din față între ele, apoi să te înfrupți din ea glorios, cu gura plină, și toate televiziunile, radiourile și ziarele să te dea în direct în timp ce-o faci, apoi să comenteze zile întregi despre cât de bine sau de rău ai mâncat tu din rahat.
Dar nu, draga mea muscă hedonistă și idealistă, acea viață s-a terminat. Iar asta de acum nu e viață, știu. Să postezi pe Facebook opărit și furios, iar jumătate dintre comentatori să facă mișto de tine și să-ți repete la nesfârșit că ești prost, mincinos și hoț... Așa că nu mai bine l-ai ruga tu pe Liviulică să te storceasă, ca să nu te mai chinui? E ok, să știi, o să poți vota PSD-ul și apoi.

Vizualizări: 719

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: