Politica de stânga este una care susține egalitatea socială și egalitarianismul, deseori în opoziție cu ierarhizarea sau inechitatea socială. De obicei se concentrează pe acei indivizi pe care societatea îi percepe ca dezavantajați față de ceilalți membri ai societății, având la bază convingerea că inegalitățile sociale nejustificate trebuie reduse sau chiar eliminate.

A fost o definiție generală a politicii de stânga. La noi, PSD se autodeclară ”partid de stânga”. Vi se pare vouă, din ce ați citit, că PSD-ul s-a ocupat vreodată cu adevărat de cei defavorizați? De încetările ”inechităților sociale nejustificate”? Nu cumva, din contră, săracii au fost sărăciți și mai tare de PSD, în timp ce membrii partidului lor au furat cât și cum au putut, accentuând inechitatea aceea socială, în loc s-o elimine? Cum rahat se poate înscrie în politica ce promovează grija față de săraci alde Adrian Năstase, un lord proprietar de galerie de artă, muzeu, jde mii de case, domeniu de vânătoare? Sau Ponta? Păi, nu se pot, bineînțeles. Pentru că PSD-ul e doar mafie, iar mafia nu are culoare politică. Dar să ne întoarcem puțin la definiții și la politică de stânga – dreapta. Vă spun apoi de ce o fac, pentru că e-n lumina unor evenimente recente. Buuuun...

Politica de extremă dreaptă implică o concentrare pe tradiție, reală sau imaginată, și se opune politicilor și practicilor care sunt privite drept moderniste. Nu ține cont de egalitarianism, ba chiar i se opune, conține elemente de conservatorism social și se opune celor mai multe forme de libertarianism sau socialism. Majoritatea acestor politici includ forme agresive de naționalism, șovinism, xenofobism și rasism care duc la oprimarea și agresarea anumitor grupuri de oameni, plecându-se de la premisa că aceștia sunt inferiori sau că ar reprezenta un pericol pentru națiune și instituțiile sociale conservatoare ale acesteia.

Dacă ne gândim bine, Partidul România Unită, al micului nazist Bogdan Diaconu, se pliază mult mai bine pe extrema dreaptă decât o face PSD-ul pe politica de stânga. Diaconu și-a făcut bine temele și știe care sunt acele grupuri de oameni care atentează la siguranța națională și la instituțiile sociale ale patriei: începe cu musulmanii și cu homosexualii. Pe care nu vrea să-i ajute, cum ar trebui să vrea alde Ghiță, Ponta sau alți pesediști, ci să-i marginalizeze și mai mult și să-i excludă de la viața socială.

Într-o țară de curve în care politica e doar un instrument folosit pentru parvenire, nu e nici o mirare că mai mulți PSD-iști mișună pe lângă PRU, simțind, sunt sigur, valul de rasism și xenofobie venind din partea prostimii. Ghiță a făcut-o deja, la fel și fosta pesedistă din Gorj Camelia Khraibani, iar președintele formațiunii, Bogdan Diaconu, a declarat răspicat pentru EVZ: ”În frunte cu Victor Ponta, PRU va intra în Parlament”.

Jocul pe care-l face PSD-ul e interesant, deoarece s-ar părea că a sosit momentul să nu mai vorbim despre votanții lor tradiționali doar în termenul de PROȘTI GRĂMADĂ, ci și în acela de NEBUNI DE LEGAT. Ani de zile, nebunii din această țară au fost mai ales anti-PSD, pentru că erau conduși de Corneliu Vadim Tudor. După moartea tribunului și a PRM s-a creat însă un vid de reprezentare a nebunilor, asta în timp ce numărul de nebuni a explodat, pe fondul vieții grele, al inadaptării și, evident, al lipsei de educație și de pregătire. PSD-ul nu vrea să-i rateze pe acești nebuni, cum nu vrea să-și rateze nici proștii tradiționali.

Inutil să vă spun cât de periculos ar fi ca o formațiune de extremă dreapta ca PRU să intre în Parlament. Și inutil să vă spun cât de amuzant este ca un nume precum ”Khraibani” să se înscrie într-un partid care vrea marginalizarea și expulzarea musulmanilor. Bine ați venit în România!