Am un prieten cu Matiz. Nu, nu e nebun. I-au dat de la firmă. Nu i-a cunoscut pe primii 20 de utilizatori ai mașinii. Pe la colțuri, însă, colegii vorbeau că mașina s-a recuperat miraculos după vreo trei accidente în urma cărora ar fi trebuit să se consemneze dauna totală. Sau poate chiar s-a consemnat. Prietenul meu nu iese cu ea din oraș și nu depășește 80 la oră. Nu știu exact dacă se teme să nu lovească un maidanez mai măricel și să moară în mașina făcută acordeon sau pur și simplu bolidul nu merge mai repede. Mașina funcționează, încă, pe benzină. Firma îi decontează benzina cu conștiinciozitate, mai ales că șefii știu că nu poate ajunge prea departe cu autoturismul, deci nu există riscuri de cheltuieli mari. În aceste condiții, gluma aceea a noastră cu rezervorul plin care dublează valoarea mașinii se aplică aproape zilnic, în cazul lui.

Ei, și într-o bună zi, prietenul găsește în parbriz un bilet în care polițiștii-model de la circa căreia îi era arondat cartierul lui îl invitau la secție să-și recupereze 20 de litri de benzină care i se furaseră în noaptea precedentă direct din rezervor.

Incredibil de neromânesc, dar adevărat: hoții fuseseră prinși în flagrant. Îmbrăcat office, regulamentar, înainte de job, prietenul s-a prezentat pe jos la poliție. Jumătate de oră mai târziu, vecinii suficient de inspirați cât să iasă pe geam sau să ducă gunoiul exact în acel moment, au putut asista la o scenă unică: un băiat prezentabil, în costum, căra un bidon de 20 de litri plin cu benzină înspre un jaf de Matiz culoarea ruginei (ați ghicit, de la rugina care l-a mâncat aproape în totalitate). A turnat demn cei 20 de litri înapoi în rezervorul care-i cunoscuse deja, s-a șters pe mâini cu niște șervețele umede și pe frunte cu unele uscate, apoi a purces întru consumarea combustibilului recuperat grație profesionalismului Poliției Române.