Poporul jupuit și nea Ilie Ponta
Da, și cică, prin decembrie așa, veneau bugetarii și pensionarii români cu toții în fața guvernului, ba chiar o luau pe scări în sus și-ajungeau la biroul lui Ponta.
- Dă-ne salariile și pensiile, bre, nea Victore!
- N-am!
- Hai, că nu-s așa mari!
- V-aș da, dar dacă n-am?
Ca să-și facă curaj mai mult, bugetarii și pensionarii se vor apuca să-și completeze niște carnete de cecuri și vor murmura cu voce medie ce tocmai scriu pe hârtie:
- S-a primit de la domnul Victor Ponta suma de...
Curios el însuși, fără să-i întrerupă, Ponta se va uita peste umărul oamenilor care-și scriu cecurile. Aceștia vor termina de scris, vor rupe foile regulamentar și i le vor întinde premierului, care, cu o figură mirată, va analiza pe îndelete foaia, ca și când nu înțelege despre ce e vorba. Tot oamenii vor vorbi primi:
- Hai, nea Victore! Hai, că ne grăbim!
Iar nea Victor va mai trage un fum din țigară și va ridica din umeri, cu un ton dojenitor:
- Păi, nu-ți spusei că n-am, mă, poporule?!
Nu-s bani pentru luna decembrie, asta e știrea. Pe B1 zic că a cheltuit USL-ul bugetul, cu ditamai referendumul. Pe Antena 3 că dimpotrivă, PDL-ul n-a făcut bugetul corect, să acopere toate lunile. De fapt, mai contează cine-a fost de vină? Deja e tardiv. N-au! Și nu ne pot ajuta nici unii, nici ăilalți. Poate cuvioasa maică Parascheva, dar Iașiul e atât de departe încât tot lui Ponta va trebui să-i cereți bani de benzină sau de tren. Păi, și nu vă spuse că n-are?!