Se dau două partide, cele mai importante ale istoriei recente.

Unul (portocaliul) măcinat evident de lupte interne pentru şefie pe care marile voci (reprezentante de mari bisericuţe) din partid nici măcar nu se mai străduiesc să le ascundă. Pretextul cu sondajele mânărite de media ostilă nu poate ţine la nesfârşit. E clar şi conform institutelor de la propria curte că PD-L-ul a plătit câştigarea alegerilor în vreme de criză cu picatul în cap în sondaje. Iar viaţa politică după Băsescu nu se anunţă roză. În această măsurare continuă a genitalelor cu greii partidului (ăia din tripleta BVB), Băsescu a avut mereu atuul unei popularităţi de neam prost. Când Blaga sau Berceanu deveneau obraznici, Băse se închidea într-o cameră cu ei şi scotea din pantaloni teancul de foi cu dovada că el, cu toată chelia lui şi privirea nehotărâtă, e locomotiva partidului. Şi-l punea pe masă. La alegerile viitoare, însă, popularitatea nu-i va mai ajuta la nimic. E posibil să înceapă, pe modelul Iliescu, să fie perceput ca o voce înţeleaptă a PD-L-ului. Dar, tot ca pe Iliescu, probabil că nu-l va mai băga multă lume în seamă. Ceea ce pentru un tip cu personalitatea lui Băsescu nu cred că este de acceptat. Va fi sânge la congresul PD-L şi noi, presa, ne pregătim cu reportofoane şi popcorn.

Celălalt partid (roşul) pare să se situeze la extrema opusă. Foamea comună de putere şi mâna forte a păpuşarilor din spatele liderilor îi face să vorbească într-un glas şi să reducă la tăcere vocile nemulţumite, deşi e clar că şi la ei, în PSD, găştile sunt cel puţin la fel de fioroase ca acelea din PD-L. Dar bătaia încasată de la chelul cel rău după ce luni de zile trăseseră toate sforile posibile le-a fost învăţătură de minte pesediştilor. Concordia trebuie înteţită. Numai împreună pot ajunge din nou la ciolanul din care acum se înfruptă Udrea şi ceilalţi. Şi nu doar împreună între ei. Împreună şi cu restul partidelor, dacă se poate. Într-un exces haios de altruism, PSD-ul aruncă declarativ cu potenţiale funcţii importante în liderii PNL, PC, ba chiar şi UDMR. Ar fi în stare să se lase şi de furat, cred. Acum deja e o chestiune personală. Băsescu trebuie învins. Pentru că să te învingă chiar şi atunci când nu participă e de neacceptat.

Da, scopul oricărui partid este să ajungă la putere. Dar această axiomă este depăşită în gravitate şi importanţă doar de cealaltă: scopul fiecărui politician este să ajungă la putere în propriul partid.