Certurile pe care sindicaliștii din vechea ogradă a lui Marin Condescu le-au tras la începutul lunii, atunci când au fost organizate alegeri la Uniunea Sindicatelor Miniere Oltenia, au reizbucnit marţi cu o intensitate și mai mare și cu acuze care nu au cum să nu îi bucure pe adversarii acestora. Pe Facebook sau în media liderii minerilor și energeticienilor vorbesc despre probleme care, în cele din urmă, nu au cum să nu facă obiectul unor cercetări penale, date fiind faptele în sine, în măsura în care sindicaliștii își susțin afirmațiile și cu documente, nu doar cu vorbe.

Contestarea alegerilor din 2 septembrie de la USMO de către Marin Condescu, Constantin Mitrescu, Corneliu Gârjoabă, dar și alți lideri cu state vechi în sindicalism a făcut ca lupta din interiorul organizației care era cea mai puternică în urmă cu câțiva ani să scoată la suprafață informații despre patrimoniul acumulat de organizație de-a lungul vremii. Alegerea lui Gheorghe Etăgan ca secretar general al Uniunii în condițiile în care acesta a ieșit la pensie luna aceasta i-a nemulțumit cel mai mult pe contestatari, imediat după alegeri Constantin Mitrescu neezitând să îl acuze, de exemplu, că a fost de acord cu subevaluarea hotelului Mina, de la Rânca, pentru ca pachetul de acțiuni deținut de USMO aici să fie preluat foarte ușor de către Complexul Energetic Oltenia. Valoarea acțiunilor respective a crescut și a scăzut în mod miraculos de la o lună la alta, la un moment dat ele ajungând să fie mult mai scumpe în perioada în care hotelul era închis și devalizat decât în perioada în care acesta era funcțional și era interesant pentru turiști.

Mașinile…
Certurile de acum dintre sindicaliști au legătură și cu modul în care 9 autoturisme din patrimoniul USMO au fost trecute în proprietatea liderilor sindicali după ce Marin Condescu nu a mai fost în fruntea Uniunii. Cei care știu unde au ajuns mașinile respective spun că două dintre ele ar fi fost cumpărate de fix secretarul general Gheorghe Etăgan. Mașini cu preț de peste 20.000 de euro au fost vândute cu câteva mii de euro, una dintre ele ajungând și la Dumitru Pârvulescu, cel ales președinte al USMO pe 2 septembrie, alegerea lui fiind contestată în instanță. Constantin Mitrescu crede că minerii ar trebui să primească explicații pentru ceea ce s-a întâmplat cu mașinile respective, luate din banii sindicatelor, așa cum și hotelul de la Rânca a fost ridicat cu ani în urmă tot prin cotizații ale minerilor.
Dumitru Pârvulescu spune că nu e nici un fel de problemă în modul în care a fost gestionat patrimoniul USMO și spune că suspiciunile pe această temă sunt complet neîntemeiate. El respinge și certurile dintre liderii sindicali, menționând că declarațiile lor nu sunt puncte de vedere oficiale ale organizațiilor din teritoriu și, ca urmare, vorbele respective nu ar trebui luate prea mult în serios. „Sunt discuții între ei, nu e un punct de vedere al organizației. E Mitrescu care gândește cu un singur neuron și el i-a întărâtat pe toți, inclusiv pe ai lui din sindicat. E un copil de ăsta întârziat. Nu a dispărut nicio mașină de la niciun sindicat, Mitrescu bălmăjește. Interpretează niște chestiuni de acum nu știu cât timp, dar nu sunt probleme. Condescu la cei 60 de ani pe care îi are credeam că a dobândit înțelepciune, dar cred că m-am înșelat. Sau nu m-am înșelat. Nu e o chestiune normală ca un președinte onorific să tachineze o decizie a organizației. E treaba lui, nu e a mea. Lucrurile se vor limpezi până la urmă”, spune cel care i-a luat locul lui Condescu și la FNME și la USMO.

Contestațiile
Locul la USMO ocupat de Pârvulescu este însă incert pentru că lucrurile sunt mult mai complicate. În documentele depuse la instanță prin care sunt contestate alegerile din 2 septembrie, liderii care nu sunt de acord cu modul în care Pârvulescu și Etăgan au ajuns în fruntea organizației susțin că toată activitatea din ultimii ani a Uniunii nu s-ar fi desfășurat în conformitate cu legislația actuală, ceea ce, dacă e adevărat, e extrem de grav. Astfel, în obiecțiile formulate de Mitrescu este menționat și faptul că organizația sindicală avea obligația în termen de 30 de zile să opereze în Registrul Special ținut la Judecătoria Târgu Jiu orice modificare a statutului sau a componenței structurii de conducere. În 8 februarie 2014, după problemele pe care le-a avut în scandalul penal cu Pandurii, Marin Condescu și-a anunțat colegii că se retrage din fruntea organizației, lucru de care a luat act și Consiliul de Coordonare. El era atunci sub control judiciar și nu avea voie, printre altele, să se apropie de Pandurii sau de ceea ce reprezenta mișcarea sindicală pe care o condusese.

Condescu, președintele din acte?
Tot atunci s-au retras din USMO mai multe sindicate, iar Eugen Iovan și-a pierdut calitatea de vicepreședinte după ce sindicatul său, Energia Turceni, a plecat din Uniune. Modificările respective nu au fost însă anunțate și la instanță, Mitrescu menționând că „în lipsa autorizării de către instanță, orice acte emise sunt lovite de nulitate absolută, iar persoanele care le-au făcut răspund nelimitat și solidar pentru toate prejudiciile cauzate, independent de aplicarea altor sancțiuni prevăzute de lege, nefiind opozabile persoanelor care nu au participat la adoptarea acestora”. După demisiile din februarie 2014 frâiele USMO au fost preluate de același secretar general Gheorghe Etăgan, dar fără ca în Registrul Special de la Judecătorie să fie operată vreo modificare. Ultimele modificări în registrul respectiv au fost operate tocmai în 12 septembrie 2011 și 3 iunie 2010.
Practic, și în prezent sindicatele care au plecat atunci din USMO figurează legal ca membre în Uniunea al cărei președinte, teoretic, ar trebui să fie tot Marin Condescu. Acesta a ieșit recent de sub interdicțiile impuse de controlul judiciar și, chiar dacă a menționat că nu mai vrea să fie în fruntea mișcării sindicale, trebuie să dea explicații pentru felul în care au fost cheltuite cotizațiile membrilor de cei care i-au urmat la șefia USMO în ultimii ani. Lucrurile sunt atât de complicate din acest punct de vedere că nici sindicaliștii nu mai știu cum le pot descâlci fără să ajungă să dea explicații măcar membrilor lor de sindicat, de aici și certurile dintre ei. Iar când la mijloc mai sunt în joc și sume mari de bani lucrurile devin și mai greu de clarificat, iar interesele cresc pe măsură, singura care pierde fiind mișcarea sindicală și membrii care sperau la ceva mai bun de la liderii lor.