Religia, lăcașul drag unde ne retragem să ne reculegem când viața nu a fost bună cu noi. O zonă confortabilă și plăcută, e bine să știi că cineva, acolo sus, te iubește. Dar stați! Sunt multe religii. Noi pretindem, fiecare dintre noi, că a noastră este cea corectă. Nu prea știm să explicăm de ce, probabil pentru că așa ne-am născut. Nu e un argument foarte valabil pe care să ni-l oferim nouă înșine, nu? Eu prevăd un viitor sumbru opțiunii pentru o religie sau alta. Un viitor în care escrocii vor atrage credincioșii la anumite biserici. Deja se întâmplă, de fapt. Biserici care oferă haine, mâncare și alte ajutoare enoriașilor, cu condiția ca aceștia să se convertească. Altele care-ți promit să te vindece de boli pe care sistemul sanitar nu ți le va vindeca niciodată. Dar adevăratele escrocherii sunt operele falșilor profeți.

Nu cred că Dan Puric este un impostor. Nu cred că doar se preface că spune toate banalitățile pe care le spune (altfel pe un ton foarte pătruns de autoimportanță), fără să le creadă. Din păcate, aș zice, mi se pare că omul e sincer. Cred, însă, că e un mare nesimțit. Dan Puric propovăduiește iubirea aproapelui și alte frumoase învățături biblice, printre care importanța patriotismului și-a ajutorului dezinteresat față de semeni. Chiar se autonumea, într-o carte publicată acum ceva ani, un ”apologet ortodox”. Dar ce ne cere Dan Puric la schimb pentru prețioasele-i lui învățăminte? Vrea să-l iubim? Vrea să-l urmăm? Vrea să-i fim frați? Nu. Vrea 75 de lei. Atâta costă un bilet într-o sală în care nu se întâmplă altceva decât vorbește Dan Puric. La fel de scump ca un bilet la Rolling Stones sau AC/DC (nu mai zic că ăia vin cu ditamai trupa și o droaie de profesioniști), mai scump decât multe cărți mai bune și mai complexe pe subiect. Dan Puric vorbește românului simplu, vorbește omului sărman. Pentru orice nevoie există o soluție, iar Puric este soluția la nevoia românului de predicatori. Dan Puric este un preot ”civil” practicant, dar mulțumită harului său oratoric (incontestabil, de altfel), își permite s-o facă pe mulți bani. Și la sfârșitul fiecărui spectacol de o oră, Dan Puric pleacă mai bogat cu niște mii bune de euro (asta după ce-a plătit tot ce trebuia plătit), iar cei din public mai săraci cu câte 75 de lei, dar mai bogați spiritual. Prețul mi se pare imens. L-aș întreba pe domnul Puric cât costau predicile lui Iisus.

Revenind de unde am plecat, să fii ortodox pare să fie destul de scump în ziua de azi. Iar pocăiții știu unde să apese pedala. Ia uitați ce fluturaș am primit acasă de la martorii lui Iehova. Cică: ”Milioane de persoane vor asista la un eveniment deosebit: comemorarea morții lui Hristos.” A morții?! Dar eu credeam că a înviat... În fine, mergem mai în josul anunțului, unde aflăm: ”intrarea este liberă”. Ole! Păi, ce-o să zică românul? Hai să mă duc la ăștia, că e tot cu Dumnezeu și alea și e moca. Iar de ăia 75 de lei pe care i-aș fi dat lui Puric, mai bine iau niște mâncare. Îl venerezi mai bine pe Iisus pe stomacul plin.