Ieri s-au împlinit 101 ani de la nașterea marelui lider comunist. Nu, nu e vorba despre Ion Iliescu. El n-a împlinit deocamdată nici măcar 100, aveți puțintică răbdare. Nici Kim Ir Sen nu i-a împlinit, de fapt, pentru că a mierlit pe la 82. În acei 82 de ani, însă, cel supranumit simplu și modest ”Soarele” (Ir Sen – Soarele care răsare) a trăit cât pentru patru vieți.

Fix patru biografii. Cu atât se laudă emblematicul lider al Coreei de Nord, pe numele său adevărat Kim Son Chzhu. În toate, părinții lui au fost revoluționari comuniști. În realitate, au fost niște intelectuali săraci și pe treaba lor. Obligatoriu, Kim Ir Sen, ca și Ceaușescu, are perioada lui de disidență și de închisoare politică. În toate cele patru biografii paralele, Kim Ir Sen este prezentat drept liderul oficial al Mișcării Revoluționare Comuniste anti-japoneze din Coreea de Nord. De fapt, viitorul dictator a fost doar un membru mărunt al Partidului Comunist Chinez. Dacă și la noi ar fi dictatură, cam la fel de șmecher l-ar scoate Antena 3 (singura televiziune care ar primi licență de emisie) și pe Crin Antonescu, el însuși supranumit Krin Dorm-Lin.

Propaganda are multe de ascuns. De exemplu, că un profesor din Coreea de Nord câștigă câțiva dolari pe lună. Sau că nimănui nu-i este permisă aproape nici o formă de proprietate privată. Sau că nord coreenii nu doar că nu au calculatoare, dar nici măcar nu au luat la cunoștință, majoritatea, de o asemenea invenție; sau de faptul că omul ar fi ajuns pe Lună; sau că Pământul ar fi rotund. Și tot așa. E greu în comunism și cel mai nasol este că nici măcar nu-ți dai seama cât de ușor ar putea fi.

Acum, însă, comunismul a redevenit o modă. E cool, e hip, e marfă. În plină criză și într-un profund mesaj pacifisto-ecologist, stânga va reveni, într-o formă sau alta, la putere. Pentru că așa funcționează democrația. Nu știu dacă asta e rău neapărat. Pot doar să mă îngrijorez în legătură cu faptul că extrema stângă este mai aproape de stânga decât e de dreapta.