A fost nevoie de o tragedie pentru ca politicienii, de fapt nişte „vorbeţi” pricepuţi la toate, să dispară în proporţie de 80% de pe ecranele televizoarelor. După incendiul de la Colectiv, am citit pe facebook texte de atitudine care lipsesc de ani buni din presă, texte specifice anilor ’90. Texte care nu vin de la jurnaliştii mult prea scârbiţi să scrie mereu despre aceiaşi oameni, despre aceleaşi nereguli, câtă vreme nu se schimbă niciodată nimic. Şi nu s-a schimbat pentru că instituţiile nu funcţionează. Şi nu doar pentru că legile sunt încâlcite, ci pentru că, de ani buni, multe instituţii sunt sufocate ori de neprofesionişti, ori de amatori de şpagă. Că doar şpaga dată la angajare este o investiţie, care trebuie recuperată nu din salariu, ci tot din şpăgi.

Am auzit în aceste zile multe voci ale unor tineri obişnuiţi, ale unor medici, ale unor artişti, am citit postări foarte bune pe facebook. Mulţi oameni hotărâţi să nu mai lase corupţia să ucidă, acesta fiind prima lecţie a tragediei de la clubul Colectiv. Un club cum mai sunt alte câteva sute în România, care nu respectă regulile. Am văzut patroni de club care au conştientizat că pun oamenii în pericol şi au anunţat închiderea localurilor pentru câteva săptămâni, pentru că vor să schimbe ceva. Regulile nu sunt însă respectate în foarte multe domenii.

Vocile care se aud în aceste zile se vor stinge şi oamenii care vor să (se) schimbe vor renunţa dacă instituţiile nu se schimbă, dacă funcţionarii nu îşi înţeleg menirea. Iar menirea lor nu este să se acopere cu hârtii, nu este să dea amenzi, nu este să se lase sufocate de sistem, ci să facă funcţional statul în folosul cetăţeanului. Schimbarea trebuie să înceapă de la fiecare dintre noi.