Ca să nu murim de plictiseală la sfârşitul acestui an, Crin Antonescu a lansat o petardă care va arde mocnit până în primele zile ale anului viitor. El a propus public PSD o alianţă pe cinci ani la care să fie atrasă şi UDMR şi care să lupte pentru căderea guvernului şi demiterea preşedintelui, adică, cu alte cuvinte nişte alegeri anticipate în urma cărora alianţa pe cinci ani să vină la putere şi să-şi instaureze preşedintele, premierul şi bineînţeles guvernul susţinut de o majoritate parlamentară. Nu ştiu cine l-a convins pe Antonescu, un duşman declarat al oricărei alianţe cu PSD-ul să scoată pe gură asemenea vorbe, dar pot să bănuiesc că Felix Motanul şi Patriciu nu sunt străini de acest lucru. Sigur că şi noi, ca şi liberalii nevopsiţi ne întrebăm cum ar fi posibilă o alăturare de acest fel şi cum ar fi mestecată de vechii liberali care n-au murit încă şi care nici nu şi-au pierdut memoria care le aduce aminte că beciurile în care au zăcut atâţia ani au fost inventate de comuniştii lui Iliescu, vopsit recent în social-democrat. Nu-l cred pe Antonescu atât de fraier încât să creadă că ceea ce spune el este literă de lege în partid şi nu cred nici în varianta conform căreia în politică este permis orice pentru simplu motiv că  memoria faptelor mult prea recente pentru istorie nu pot să scuze o astfel de alăturare. Dincolo de faptul că o astfel de alianţă nu va fi posibilă, simpla ei propunere mi se pare o batjocură, un fel de jucat ţonţoroiul pe mormântul marilor liberali cu care cei din ziua de azi par a nu mai avea nici o legătură. Dacă pe oamenii lui Ponta îi văd capabili de orice numai să se vadă din nou la putere de la liberali în general aş avea alte pretenţii în sensul că puterea alături de social-democraţii lui Iliescu i-ar umple de rahat pentru mult timp de acum încolo. Propunerea lui Antonescu, în realizarea căreia nu cred cu toată disperarea pe care nici măcar n-o mai ascunde opoziţia, este ireală pentru că viaţa a demonstrat că până acum nici o alianţă n-a ţinut cinci ani, cât vrea liberalul să ţină, s-a desfăcut imediat ce a preluat puterea datorită certurilor pe ciolan, iar platformele celor două principale partide care ar compune-o ar face-o din start nefuncţională datorită diferenţelor ireconciliabile de programe şi viziuni. Când Iliescu l-a “flatat” făcându-l de stânga Antonescu s-a supărat şi a sărit ca ars. De ce se grăbeşte acum Antonescu să se umple de ridicol cu o astfel de propunere- Cred că de frică! Aşa orb, şchiop, bătut, scuipat, înjurat şi porcăit cum este actualul guvern a luat câteva măsuri, e adevărat parcă trase cu forcepsul, care s-ar putea ca în 2011 să dea roade şi să ne pomenim că nu ne mai ducem în jos unde preconizează toţi analiştii opoziţiei că ne vom duce în 2011. Dacă lucrurile se vor îmbunătăţi opoziţiei nu-i mai rămâne mare lucru de înjurat, ba din contră poate ar fi nevoită să recunoască că politica guvernului Boc, condusă sau nu de la Cotroceni a fost una adecvată pentru astfel de vremuri. Aşa că la alegerile din 2012 ar putea avea mai puţine lucruri de înjurat şi mai puţine şanse să ne convingă să votăm cu ei. Până la urmă Antonescu nu face altceva decât să bată fierul cât e cald! Problema lui este că s-ar putea să se frigă.