Ştiam eu că am ceva cu japonezii, dar nu-mi aminteam exact ce. Ceva mă reţinea în a admira sincer şi deplin această cultură fantastică, atât de deosebită de a noastră şi atât de greu încercată. Poate faptul că această civilizaţie superioară masacrează de secole o altă civilizaţie aproape la fel de demnă şi de maiestuoasă: balenele. Japonezii omoară balene din secolul XII. În mod evident, balena nu-i e japonezului de rând indispensabilă. Ba am zice chiar că s-ar putea lipsi bucuroşi. E mai rău: e o tradiţie încetăţenită pe care japonezii o asimilează odată cu propria cultură.

Organizaţiile mondiale de protecţie a speciilor pe cale de dispariţie se ceartă şi acum dacă să interzică de tot vânătoarea de balene sau nu. Unele state s-au pronunţat oficial şi categoric împotriva acestui tip de sport. Japonezii le-au răspuns cu răceala civilizaţiei superioare: ”nu înţelegeţi cultura japoneză şi daţi dovadă de antropomorfism emoţional”. Aha! Şi când le-au dat lor americanii cu bomba atomică în cap n-a fost antropomorfism emoţional? Ce-ar fi fost să le zică şi ăia că nu înţeleg cultura americană? Poate asta e tradiţia la americani: să radă de pe faţa pământului duşmanii care s-au aliat cu fasciştii cei răi în război.

Nu spun că japonezii ar trebui să înceteze tradiţia milenară de masacrare a balenelor, deşi mi se pare mârşav să omori în masă ceva ce nu creşti tu însuţi. Spun doar că nu ar trebui să se supere pe represaliile aparent fără legătură. Ba eu cred că există o legătură foarte mare, materializată în justiţie divină. Fac şi-un pariu cu voi acum dacă vreţi: cutremurul cel mare o să vină la Bucureşti după ce o să ne ocupăm de masacrarea maidanezilor din oraşe. Amin!