Cine moare primul: compania sau sindicatul?

O nouă divizare este pe cale să se producă în rândul sindicatelor din CE Oltenia, iar asta nu poate decât să fie pe placul administraţiei care, fiind cea mai slabă din istoria mineritului şi energiei, are drept unică soluţie tăierea costurilor, în loc de creşterea veniturilor. Cum de la investiţii şi reparaţii s-a tăiat cam tot, Ciurel caută noi metode de a mai tăia din banii salariaţilor, ceea ce tot face ce doi ani. Pentru asta a avut însă mare nevoie să distrugă sindicatele şi, cu sprijinul lui Ion Ruşeţ, Ciurel reuşea în luna ianuarie ruperea în două a FNME. Jumătatea care l-a urmat pe Ruşeţ şi-a făcut cu chiu, cu vai, loc într-o altă federaţie, Univers, dar prinşi cu reorganizarea, liderii sindicali au uitat esenţialul. Să negocieze drepturile salariale pentru anul în curs. Care an se apropie de final, iar pentru mineri şi energeticieni nu a negociat nimeni. Li s-a tot promis un sindicat majoritar, coordonat de Ion Ruşeţ, care să îi reprezinte, în timp ce liderii FNME au fost ignoraţi de administraţie, cu încălcarea legii.

Zeci de lideri de-ai lui Ruşeţ sunt în aceste zile la Sovata, să discute, chipurile, despre noul sindicat majoritar, dar şi despre negocierile actului adiţional, la 1 octombrie. Ruşeţ a provocat o nouă schismă, şi-a anunţat demisia din Federaţia Univers şi adeziunea la sindicatul nou creat în bazinul Rovinari – SMEO. Totul după o ceartă cu strigături cu liderii din Motru, Turceni şi Jilţ. Totul face parte din scenariul administraţiei, de a distruge complet sindicatele din CE Oltenia. Următorul pas va fi atragerea minerilor şi energeticienilor cu forţa în SMEO, fără liderii lor însă, care vor fi lăsaţi fără cotizaţii şi vor fi supuşi unei campanii de denigrare. O reţetă care a fost aplicată cu liderii rămaşi în FNME şi care a fost de succes. Şi tot aşa, mişcarea sindicală va fi fărâmiţată până când nu va mai rămâne nimic.

Ce uită însă Ciurel este că trăim în secolul XXI. Metodele lui primitive şi barbare au succes pe termen scurt pentru că beneficiază de complicitatea instituţiilor statului şi pentru că mult prea mulţi oameni se lasă cumpăraţi. Nu toţi, însă. Mereu va exista cineva care să se opună administraţiei, mişcarea sindicală nu poate fi omorâtă. La fel cum presa nu moare, cum democraţia nu moare, nici sindicatele nu dispar. Dacă exagerează cu presiunile, Ciurel ar putea să se aleagă în final cu un sindicat puternic.

Vizualizări: 134

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: