Laurenţiu Ciurel este de departe cel mai circar manager de companie naţională din ţară. Săptămânal îşi ia vestuţa şi se duce la singura televiziune locală agreată şi vorbeşte despre orice, numai despre cum conduce „profesionist” Complexul Energetic Oltenia nu. Nu vorbeşte niciodată despre măsuri economice, despre cum retehnologizează grupurile energetice, despre cum redă în circuitul agricol terenurile distruse, despre cum aplică invenţii şi inovaţii ca să crească performanţele excavatoarelor. Nu vorbeşte despre plus-valoarea pe care a adus-o acestei companii de când este manager privat. Poate nu vorbeşte pentru că nu a făcut toate aceste lucruri, nu am de unde să ştiu.

Ciurel face caterincă. Vorbeşte ca un politician din zona Vadim şi lansează tot felul de petarde. Că minerii protestează pentru că au rămas liderii fără limuzine, că îl sună politicienii să îl roage să le facă favoruri, că a mai descoperit o furăciune de acum cinci ani din cauza căreia nu are el timp să muncească acum, că nu ştiu care ziar care trăieşte de pe spinarea complexului a scris ceva ce nu i-a convenit, că le va transmite angajaţilor mesaje pe tichetele de masă, că îşi face ziar şi multe alte nerozii, că le-am pierdut şirul. Mai ştiţi un singur manager de mare companie care se comportă aşa? Aţi văzut vreodată directorul de la Nuclearelectrica, pe cel de la Hidroelectrica, pe cel de la Petrom sau orice alt director din ţara asta, să iasă în presă cu alt scop în afară de acela de a-şi promova compania?

Sunt 19.000 de oameni, 19.000 de familii care depind de deciziile acestui director. Care conduce complexul energetic după legea bunului plac, cu complicitatea mai multor şefi de instituţii de control, cu neveste sau copii angajaţi în subordinea lui Ciurel. Directorul CE Oltenia face abuzuri grave asupra salariaţilor şi are tupeul să apară la televizor să le spună că sunt manipulaţi de liderii sindicali, că le e mai bine ca anul trecut. Chiar dacă fiecare a pierdut în medie 600 de lei la salariu, chiar dacă şomajul tehnic şi concediul fără plată devine o regulă în companie. Ciurel le-a luat pâinea şi îi trimite, nonşalant, să mănânce cozonac.

Mâine, minerii şi energeticienii încep protestele de stradă. Anul trecut, Ciurel a stat pitit după perdea până s-a golit piaţa şi apoi, când au rămas numai ziariştii, a ieşit curajos să le vorbească salariaţilor. Va repeta schema anul acesta?