Denunţul a devenit de luni bune principala armă a procurorilor anticorupţie. Nimic de zis, şi rezultatele sunt spectaculoase. Să luăm cel mai recent caz. Actualul ministru de Finanţe, Darius Vâlcov, este acuzat de un arestat preventiv că a perceput un comision de 20% din contractele atribuite din bani publici. Mai precis, omul de afaceri Theodor Berna, patron la Tehnologica Radion, spune că el l-a abordat Vâlcov, pe când era primar al Slatinei, şi i-a propus un comision de 20% dacă îl ajută să obţină noi lucrări în judeţ. Cum Vâlcov era şi preşedinte al PDL în zonă, l-a ajutat şi ar fi obţinut astfel un „comision” de două milioane de euro. Apropiaţii lui Vâlcov sunt în arest, ministrul probabil că urmează, dar Berna de când este scriitor la DNA a ajuns în arest la domiciliu. Care domiciliu mă gândesc că este o viloaie dotată cu tot ce trebuie. Iar arestul la domiciliu va fi scăzut zi pe zi din pedeapsa finală, stabilită de judecători. Şi aici apare întrebarea: este corect ca acela care a iniţiat infracţiunea şi a propus comisionul de 20% să facă arestul la vilă? Răspunsul nu este da sau nu, ci depinde. Depinde câte fapte va denunţa Berna, depinde dacă denunţul lui contribuie în mare măsură la binele social. Numai că noi nu ştim asta, este o înţelegere între procuror şi denunţător, iar până acum nicio astfel de înţelegere nu a ajuns publică. Normal ar fi ca măcar în faza de judecată să aflăm în ce constau înţelegerile dintre procurori şi denunţători. La fel, atunci când procurorul refuză o înţelegere, motivul să fie unul public. Iar astfel de înţelegeri ar trebui să vizeze doar latura penală, nu şi pe cea bănească.

Un expert deja al înţelegerilor cu DNA este Dinu Pescariu. Omul care a negociat şi plimbat şpăgile din dosarul Microsoft e liber pentru că a denunţat multe personaje şi aşa au ajuns procurorii la Udrea, Cocoş, Pinalti şi alţii. E în regulă să fie liber, că nu e de colea să dezvălui un sistem mafiot. Dar nu mi s-ar părea normal ca partea lui de şpagă să rămână neconfiscată. Şi nici ca termenii înţelegerii dintre el şi procurori să rămână confidenţiali. Sigur, nu trebuie să îi aflăm azi, când dosarul este în anchetă, dar atunci când va ajunge la judecător, cred că informaţia trebuie să fie publică. Altfel, ne vom întreba mereu de ce unii pot fi denunţători şi alţii nu. Nu procurorul trebuie să decidă cine scapă de puşcărie, ci judecătorul, într-un proces public. Ori pe Dinu Pescariu îl vedem exploatând în continuare Baza Cutezătorii, pe care a obţinut-o prin fraudă de la Ministerul Educaţiei, iar dosarul penal în acest caz bate pasul pe loc.

În altă ordine de idei, ridică unele semne de întrebare modul în care DNA calculează prejudiciul. De exemplu la Vanghelie, acesta a atribuit contracte de 450 de milioane de euro din 2007 încoace, sumă la care a fost aplicat procentul de 20% şi aşa a s-a ajuns la 90 de milioane. Nu zic că Vanghelie nu a luat şpăgi imense, dar nici aşa, să aplici procentul la toate lucrările şi să spui că ai calculat şpaga... nu e o metodă demnă de DNA.