Șantajul de la Antene a oripilat multă lume, deși nici un politician sau persoană cu funcție în stat nu s-a arătat indignat de insinuările făcute de celelalte televiziuni. Folosirea Gărzii Financiare pe post de sucursală a oamenilor lui Dan Voiculescu, în sensul că a făcut un control la dușmanii Antenelor doar pentru a ridica un document necesar șantajului ulterior, n-a stârnit curiozitatea nici a premierului, nici a ministrului de finanțe, nici a altui ministru din actualul guvern, care ar fi trebuit măcar să încerce o bâjbâială pe post de scuză. Tăcerea politicienilor este cel puțin culpabilă.

Alianța liberalilor cu Voiculescu și mai târziu cu social democrații lui Ponta, pentru singurul motiv că Varanul le punea la picioare Antenele, a ajuns la vorbele lui Băsescu și anume a ajuns soluția imorală. Antonescu nu e la prima gafă politică, el aducându-l pe Becali în partid împotriva părerii vechilor liberali și nu pentru a spori valoarea partidului, ci pentru a se umple de rahat cum s-a și întâmplat de altfel. Acum Varanul  se face că nu are nici o legătură cu ce se întâmpla în cotloanele lui și pleacă din țară să se aerisească. Procurorii nu au decât să-l țină în arest pe nefericitul de manager, că doar-doar o să dea pe goarnă presiunile la care era el însuși supus de șeful său direct.

Practica obținerii unor contracte avantajoase este mai veche în presă, așa se și explică de ce cu o singură excepție marșul minerilor a fost ascuns de ochii lumii, ca și când n-ar fi existat. Amintirile tragice ale faptelor de vitejie făcute în anii 90,în București, de către mineri nu e o scuză tocmai bună pentru a ascunde sub preș o informație și un eveniment la care au asistat zeci de mii de oameni. Controlul presei de către politic la Gorj este un fapt real și dovedit. Despre Marin Condescu, liderul minerilor și al energeticienilor, nu se poate vorbi ca despre Maica Tereza și sunt multe lucruri care i se pot reproșa, începând cu ambiția lui de a ține o echipă de fotbal cu banii de la unitățile miniere și energetice, dar de această dată nu pot să nu remarc că are dreptate în ceea ce privește managementul complexului Oltenia.

Se prăbușește totul în jur, iar echipa lui Ciurel nu vrea să eficientizeze complexul decât prin reduceri salariale și de personal, metode la îndemâna oricărui președinte de CAP. Un manager tare, așa cum se crede Ciurel, ar fi început reducerea costurilor împovărătoare pentru Mw/h, cu analiza utilajelor din carieră și dacă ar fi făcut așa ar fi constatat că cele mai multe nu mai aparțin complexului, ci la tot felul de șmecheri contributori ai campaniilor electorale. Aceste utilaje sunt plătite chiar și atunci când stau și nu de ieri de azi, ci de ani buni, că așa era și pe vremea PDL, așa este și pe vremea PSD!

Speranțele sindicaliștilor în deciziile ministrului Niță prezent la Tg Jiu sunt deșarte. Problemele sunt mult prea grave pentru colosul cu picioare de lut pentru a fi rezolvate de Niță. Este nevoie de o decizie politică  și de o acțiune fermă și transparentă în care să se întrevadă încotro se îndreaptă societatea și cei 19.000 de oameni ai ei. Iresponsabilitatea declarațiilor, amenințărilor și faptelor lui Ciurel nu face altceva decât să incite oamenii, iar de furia lor n-a scăpat multă lume…