Economiștii mă amuză. În primul rând, pentru că par atât de inteligenți și vorbesc cu atâția termeni sofisticați, o ard cu ”tezaurizare” în loc de economisire și alte vrăjeli din astea, dar nu știu regula simplă cu ”pe care” la acuzativ. Mă rog, specialiști în alte lucruri decât gramatică, să zicem. Dar măcar sunt? La fel de amuzat am ascultat ieri o emisiune la Radio România în care vreo cinci economiști de frunte ai nației ridicau foarte serios problema deflației în România. Erau îngrijorați, vă zic. Deflația (a nu se confunda cu dezinflația, pentru că pe dexonline de pildă la deflație este definiția pentru dezinflație) este pentru economie ceea ce este yeti pentru zoologie: nu prea se crede că există și s-a văzut într-un singur loc. În Japonia. Teoretic, înseamnă o criză economică provocată de scăderea prea mare a prețurilor. Stați, nu râdeți încă. Scăderea prețurilor atrage cu sine o scădere a veniturilor și, automat, o scădere a puterii de cumpărare, lucru foarte periculos, ziceau economiștii ăștia super-învățați atunci când ai datorii care nu scad, pentru că începi să fii mai impotent față de propria datorie.

OK, acum să vedem cum e în România. Ce vă amintiți să se fi ieftinit ultima oară, pentru ca acest pericol mortal de deflație să ne lovească pe neașteptate? Exact. Nici eu. Ba chiar am văzut la știri că premierul Ponta tânjește după o deflație mică, una care să-i mai aducă 3-4 procente acolo, la prezidențiale, p-alea decisive. ”Este inadmisibil să încărcăm facturile la energie, să folosim poziții pe piață pentru a pune prețuri mai mari”, s-a rățoit Ponta la începutul ședinței de guvern de ieri, iar un popor întreg a răsuflat ușurat și a așteptat să-i vină regularizarea.

Noroc că e vară. Vara mai uiți de întreținere. Cred că dacă s-ar programa alegerile în februarie-martie, Vadim Tudor ar câștiga ca-n visele lui umede, din primul tur. Eu înnebunesc în lunile alea două, mă simt în stare nu doar să merg la vot, ci și să pun ștampila pe extremiști. De vreo două veri încoace, plătesc 5 milioane la întreținere pe o lună de iarnă la un apartament de două camere și 55 de metri pătrați, și nici nu vreți să știți cât mai trebuie să pun pentru chirie. Practic, în România s-a ajuns să nu se mai poată trăi decent nici cu salariul mediu pe economie, am avea nevoie de vreo două maxime pe economie ca să ne descurcăm cu toate. Dar nu-i nimic. Ponta scade factura la curent și-o să intrăm în deflație. Doamneee, abia aștept să dea și criza economică japoneză peste mine, că de-asta americană zău că m-am săturat.