În timp ce opoziţia se fardează pentru balul de după moţiunea de cenzură care dacă se va ţine se va transforma într-o păruială pe postul de amfitrion de la CE ne vine o veste care ar trebui să ne sterpezească dinţii pe care unii nu mai contenesc să şi-i expună la televizor. Comisia ne atenţionează că dacă măsurile mult hulite nu se vor aplica la timp sau dacă ele nu vor da rezultatele scontate ne paşte mai repede decât credeam mărirea taxelor. Mărirea taxelor se va face concomitent cu celelalte măsuri anunţate aşa că indiferent de cum o dăm sau cum o dregem, dracu e mai negru decât ne trece multora prin tărtăcuţe. Crin Antonescu, împins de nevoia membrilor marcanţi ai partidului, a făcut declaraţia şocantă prin care ne-a anunţat că îşi doreşte funcţia de prim-ministru şi pe liberali singuri singurei la guvernare. După ce a refuzat toate invitaţiile şi toată curtea făcută de PDL pentru a veni alături de ei. Cerând şi susţinerea majorităţii în parlament Antonescu crede că poate implementa programul liberal. Colegul său de opoziţie, Victor Ponta,  nu vrea nici mai mult nici mai puţin decât referendum cu privire la tăierile de pensii şi salarii. Nemaivorbind de costurile unui referendum aş putea să mă întreb, aşa ca prostul, unde o fi văzut Ponta în lumea asta că un pensionar sau un salariat bugetar votează conştient pentru tăierea lefei sau a pensiei? Dacă n-a văzut niciunde, ce aşteaptă de la un astfel de referendum?  Nici acum nu-i este clar că populaţia nu va dori niciodată, indiferent de ce culoare va avea un guvern sau altul să i se micşoreze veniturile? Nu-i cred în stare nici pe liberali nici pe social-democraţi să inventeze şi să implementeze alte măsuri sigure de micşorare a deficitului bugetar indiferent de cât de mult plâng pe umărul pensionarilor sau al bugetarilor. Toţi au mai fost la guvernare şi ne amintim ce s-a întâmplat. Este adevărat că afacerile derulate în acele vremuri nu au fost găinării de câteva sute de mii de euro ci de milkioane de euro. Marile privatizări nu s-au făcut acum, ci atunci. Marile hoţii s-au făcut tot atunci. Acum dacă am în vedere dimensiunea lucurilor aproape că nu se mai întâmplă decât găinării. Chiar şi aşa nu înseamnă că ele sunt scuzabile! Bătălia mare care se va da acum între opoziţie şi puterea actuală nu este pe grija faţă de noi ci pe ceea ce a mai rămas nevândut; sistemul energetic naţional! Fărâmiţarea lui şi vânzarea pe bucăţi pe motiv că activele sunt neproductive sau neconforme cu normele europene este adevătata lovitură de tun. Cine o va da vom afla în curând!