Ileana Tudorescu din Peștișani păstrează tradiția covoarelor oltenești. Țesutul acestora se face după un ritual anume, care trebuie respectat în totalitate. Pentru a cunoaşte această meserie în totalitate ai nevoie de ani buni de muncă în spate. Anii petrecuți în fața gherghefului de la Arta Casnică Tismana, acolo unde munceau în urmă cu ceva timp mulți oameni din zonă au făcut din Ileana Tudorescu o profesionistă în domeniu. Nu se lasă nici acum de această meserie și vrea să transmită ceva din cele învățate elevilor săi.

Țesutul covoarelor oltenești nu e un lucru simplu. După zeci de ani de muncă în domeniu, Ileana Tudorescu din Peștișani dă lecții copiilor de gimnaziu și de liceu, cu speranța că acești ani nu s-au irosit. ”Eu lucrez la covoare oltenești de la vârsta de 15 ani și am învățat de la bunica mea care a lucrat la Arta Casnică Tismana. Fiind copil am mers la Tismana și abia apoi, după 20 de ani am venit la Școala Populară de Artă și sunt instructor aici. Pot să spun că e o tradiție de familie. Făbricuța era foarte importantă pentru că toată lumea din zonă mergea acolo să lucreze. Eu acum am peste 50 de ani și încă mai realizez covoare oltenești și cred că o să ţes până o să mor”, spune Ileana Tudorescu. Deși este foarte ocupată, țesătoarea își face timp și pentru copiii care vin să învețe tainele acestui meșteșug. În propria locuință din Boroșțeni, comuna Peștișani, și-a amenajat un atelier în care îi primește pe toți cei care doresc să țeasă câte ceva. ”Acum am un grup de copii pe care încerc să-i învăț acest meșteșug și m-am bucura foarte mult ca măcar unul dintre ei să ducă mai departe tradiția. Ne dăduseră și nouă un spațiu printr-o școală, dar acum nu îl mai avem și trebuie să îi chem pe elevi acasă. Am amenajat un atelier de țesături foarte frumos în care lucrez cu copiii”, mai spune femeia.

Lucrul muncit e şi scump

Deși știe că munca sa ar valora foarte mult peste hotare, niciodată nu a avut timp să se ocupe de această parte. S-a mulțumit cu ce a vândut prin județ sau pe la anumite târguri și oricum timpul nu i-ar fi permis. Ileana Tudorescu spune că un om nu poate să și lucreze, să și vândă și să-i mai și învețe pe copii arta țesutului. ”Covoarele sunt foarte frumoase, cele mai frumoase tipuri de scoarță românească și sunt și cele mai căutate. Mie îmi place foarte mult ceea ce fac. În ceea ce privește comenzile mai avem din când în când, dar nu se prea vând pentru că nu mai are lumea bani. Eu mi-am câștigat banii, dar ca să te descurci din această meserie nu prea apuci. Cred că cel mai bine ar fi apreciate în străinătate, dar acolo nu am ajuns pentru că efectiv nu există timp ca o singură persoană să se ocupe de realizarea covoarelor, de învățarea elevilor, de plimbat prin târguri și de găsit contracte ”, susține Ileana Tudorescu. De fiecare dată se bucură când copiii învățați de ea se întorc de pe la anumite concursuri cu câte un premiu. Pentru țesătoarea care a lucrat ani de zile la gherghef, realizând cu suflet fiecare model, premiile primite de elevii săi reprezintă certitudinea că acest meșteșug nu va muri curând. ”Am fost și la târgurile de la Dumbrava Sibiului și am primit diplome pentru expoziții. Vânzarea e cam slabă, oamenii nu au bani, eu îi înțeleg. La noi în țară aceste obiecte au devenit deja obișnuite, prea puțin realizează ce este arta”, mai menționează țesătoarea.

Culorile, obţinute natural

Femeia spune că pentru un covor oltenesc nu se muncește doar în gherghef. Până acolo mai este muncă multă deoarece trebuie toarsă și vopsită lâna. Nimic nu este făcut la întâmplare. Culorile se obțin din plante ca să nu iasă atunci când covorul este periat. ”Un covor oltenesc se caracterizează prin elemente decorative florale. Coloritul merge pe game şi armonii tradiționale. Culorile se obțin din plante ca să nu iasă la periat, să nu iasă în chenare cum se întâmplă cu anumite culori cumpărate. Culoarea verde se obţine din urzică, galbenul din flori de ceapă, floare de tei sau sunătoare și așa mai departe. Am cumpărat lână de pe piaţă sau din satele învecinate. Mai sunt și culori precum negru, maro sau alb, care pot fi folosite direct pentru covor, fără nicio problemă. O toarcem şi o folosim”, mai menţionează femeia. Cu un program de lucru normal, de dimineaţa, Ileana  Tudorescu ţese un covor de un metru în două săptămâni. ”E un lucru foarte migălos şi de aceea trebuie să fie apreciat. Cine ştie apreciază. Nu se compară cu alte lucruri, dar prea puţini înţeleg acest lucru. Cei care vin cel mai des la aceste cursuri sunt copiii ce provin din familii cu venituri reduse. Lor le place mai mult să lucreze. Indiferent ce ar fi e un lucru ce merită prețuit”, mai spune Ileana Tudorescu.

MESERIE

”Meseria asta nu se învață așa repede. Trebuie să ai câțiva ani în spate. Lucrez pe gherghef pe verticală, în care se pot realiza diferite obiecte, de la prosoape la poșete, absolut tot ce vrei poți să realizezi în acest gherghef. Când eram eu mică oamenii lucrau pe drum, pe la poartă. Eu am avut înclinații de mică. Până la vârsta asta de această meserie am ținut, față de la alte colege de la Arta Casnică, ce au abandonat. La un moment dat nici nu mai vezi”, explică Ileana Tudorescu.