Românilor nu le trebuie doar un dig care să apere un sat de furia apelor. Românilor le trebuie câte un dig de fiecare care să-i apere pe fiecare de ceilalţi.  De ceva timp mă uit atent în jurul meu şi nu mai recunosc mai nimic. S-au învrăjbit toţi! Cei câţiva prieteni pe care-i aveam şi care aveau tot felul de simpatii politice, mai ales atunci când eram la un şpriţ, s-au moşit şi s-au băbit prea repede. Le-a pierit buna dispoziţie, le-a pierit jomanfişismul de invidiat altădată, s-au închis în propriile familii, au devenit suspicioşi, bănuitori, invidioşi pe suta de grame de cârnaţi a celuilalt, ce mai, s-au schimbat şi asta nu pentru că au îmbătrânit. Cred că se uită prea mult la televizor! Altfel nu-mi explic de ce, de câte ori mă întâlnesc cu ei mă întreabă şi se întreabă mirându-se întruna; l-ai văzut pe cutare- Mă, ce nenorocit! Mă, ce hoţ! Mă, ce nesimţit! Mă,  ce…căcănar! Mă, ce dobitoc că am votat cu ei!  Pentru că nu înţelegeam de ce  se autoflagelează l-am întrebat de unde ştie el că ăia sunt aşa cum îi descrie- S-a uitat la mine bănuitor fiind gata să mă acuze în gând de te miri ce trădări şi mi-a replicat scurt: Cum, tu nu te uiţi la televizor- Nu l-ai auzit pe Gâdea şi pe Ursu- Nu-mi venea să cred că omul care avea păreri proprii nu numai despre clasa politică autohtonă, dar despre lume în general este cel din faţa mea care împrumutase părerea altora şi mi-o servea drept autentică! Nu puteam să cred că el, este cel speriat de baubau-ul crizei în condiţiile în care ştiam că un specialist ca el l-ar fi dorit orice firmă care vrea să facă bani! Nu pot să cred nici acum că omului ăstuia i s-a şters creierul doar pentru că s-a uitat la televizor! Nu pot să uit că el este cel care n-a votat niciodată sentimental ci doar gândindu-se la tot felul de chestii viitoare în jurul cărora îşi conducea propria familie. Refuz să cred că a încetat să gândească bine sau rău despre opoziţie sau despre putere şi împrumută părerile altora pe care  şi le întinde pe creierul devenit… patinoar! Nu pot să cred că televizorul poate transforma un taur într-un iepuraş, dar se pare că va trebui să mă obişnuiesc şi cu ideea că acel obiect de uz casnic funcţionează şi invers adică transformă un ţânţar într-un arămăsar. M-am convins de acest lucru când m-am uitat ultima dată la Creţuleasca care făcea o listă cu veniturile care ar putea fi impozitate şi pe la mijlocul ei scuipa printre dinţi: Atenţie, mămicilor! Vi se va impozita indemnizaţia de creştere a copilului! Să mori, tu?