PDL-ul crede că şi-a regăsit locomotiva în persoana premierului MRU. De unde înainte de învestitura guvernului partidul se dusese la fundul sacului în sondajele de opinie, după învestitură crede că şi-a regăsit drumul pe care-l rătăcise către inima electoratului. Premierul vine în atenţia publică cu propriul său bagaj pe care şi l-a confecţionat în ani mulţi şi cu multă trudă. Nu poate împrumuta partidului al cărui guvern îl conduce decât foarte puţin din el.

Sunt voci care susţin că premierul ar trebui să fie membru al principalului partid de la guvernare pentru a spori şansele acestuia în campanile electorale care vin. Nimic mai rău decât acest lucru pentru că odată trecut în rândul votanţilor după degetul lui Mircea Toader sau a purtătoarelor de poşete ”Vuitton” sau a mitocăniei lui Olteanu s-a zis cu poziţia de intelectual rasat a acestui om. Independenţa lui Ungureanu va face mult mai bine partidului decât înregimentarea lui politică. Retragerea preşedintelui Băsescu în palatul Cotroceni şi detaşarea de guvernare  a acestuia are menirea să-l protejeze de ceea ce i s-a reproşat fostului premier, şi anume poziţia de preş, de om fără iniţiativă, care răspunde doar la comanda preşedintelui.

Nu cred eu aşa uşor în pocăinţa lui Băsescu sau în lepădarea de sintagma “preşedinte jucător”, dar pot să cred în alte calcule despre care pe la colţuri abia se şopteşte. Un succesor mai bun decât Ungureanu pentru fotoliul de la Cotroceni preşedintele nu va găsi în propriul partid, chiar dacă-l va căuta cu lumânarea. Omul surprizelor şi cel mai bun animal politic pe care l-a avut scena politică românească, Băsescu va da lovitura de graţie în toamnă la alegerile parlamentare când ar fi posibil să se ţină de cuvânt şi să-şi scurteze mandatul cu doi ani. Adică să-şi dea demisia şi să forţeze prezidenţialele odată cu parlamentarele, aruncându-l pe actualul premier în lupta electorală pentru scaunul de la Cotroceni. Dintre potenţialii candidaţi la preşedinţie de până acum, Ungureanu s-ar detaşa cu siguranţă având şanse mari pentru câştig. Un om obişnuit cu dialogul, cu diplomaţia, Ungureanu ar putea negocia cu opoziţia indiferent care ar fi ea pentru schimbarea Constituţiei, pentru reformarea Parlamentului şi pentru  multe alte reforme pentru care Băsescu a pierdut trenul. Uneori din cauza inabilităţii în comunicare, a unui fel de ţâfnă scuzabilă la un om obişnuit, dar impardonabilă la un om de stat. Aşa am avea toţi de câştigat.

Băsescu şi-ar vedea visul cu ochii, ţara ar avea un preşedinte normal, iar noi cetăţenii o vom duce poate un pic mai bine. Rămâne de văzut cine şi de câtă abilitate politică va fi în stare să dea dovadă iar până atunci nu mai sunt decât câteva luni.