Îmi pare rău că n-am să vorbesc despre un subiect de actualitate de data asta, dar nu m-am mai uitat la televizor de joia trecută. Am fost în timbilding. Şi, cum păţaniile la beţie nu se povestesc, mă limitez să vă spun câte ceva despre Braşov. În primul rând, nu mai fusesem niciodată în Braşov. S-a râs de mine pe chestia asta. Mie nu mi s-a părut aşa mare scofală. Chiar m-am declarat convins că n-am pierdut nimic. Mai ales că, imediat ce am parcat, un localnic a urinat pe roata uneia dintre maşinile cu care veniserăm. Uşor-uşor, însă, Braşovul m-a câştigat. Mai întâi prin taximetrişti, care aparent sunt la fel de nesimţiţi ca peste tot. Adică nu-ţi dau drumul la ceas când te urci în maşină. Partea surprinzătoare vine la destinaţie, când taximetristul îţi comunică un preţ mai mic chiar şi decât cel la care te aşteptai tu. Apoi, am fost într-un club, în condiţiile în care doi dintre noi erau atât de beţi încât dacă ar fi făcut o zecime din ce au făcut în acel club (cam de fiţe) în orice alt oraş, ar fi fost bătuţi în maxim jumătate de oră. În Braşov, însă, se întâmpla ceva miraculos: oricât de mult i-ar fi provocat colegii mei, cei din club le strângeau mâna. La un moment dat, îţi venea chiar să-i baţi tu, atât de enervant de politicoşi erau. Acum însă mă gândesc cum să interpretez acest refuz de a ne bate al braşovenilor. Am zis că ar fi politeţe. Dar dacă oamenilor le era pur şi simplu frică- Ce de rahat, braşovenii ăştia!

mantzy.wordpress.com