"Semne bune anul are", putem spune despre 2009, cu toate că am ajuns deja în luna iunie. Ştiri surprinzătoare vin de acolo de unde ne aşteptam mai puţin şi anume tocmai de la Moscova într-un moment în care relaţiile bilaterale nu stau pe roze. Presa internaţională citează site-ul Institutului pentru Strategia Naţională a Rusiei care a publicat recent informaţii referitoare la proiectul dictatorului Nicolae Ceauşescu, destinat fabricării bombei nucleare în România. O ciorbă veche din anii '70-'80, reîncălzită şi servită opiniei publice în prag de alegeri europarlamentare şi prezidenţiale, servită la pachet cu scandalul rachetelor lansate de regimul de la Phenian. Interesant este faptul că astfel de informaţii apar la circa 20 de ani de la cea mai mare diversiune creată de serviciile secrete pe teritoriul României, mai cunoscută sub denumirea de Revoluţie. Dacă adăugăm faptul că, în urmă cu câteva luni, Kremlinul a trimis la Bucureşti prin emisar special, cererea imperativă de protejare a fostului general de Securitate Nicolae Pleşiţă şi a fiului acestuia Dinu (ofiţer activ SIE), ne putem da seama ce se doreşte. Imediat, Pleşiţă a primit scoatere de sub urmărirea penală în mai multe dosare în care era cercetat pentru sprijinul acordat teroristului Carlos Şacalul şi organizarea atacului de la postul de radio Europa Liberă la începutul anilor '80. Mai mult, generalul magistrat Dan Voinea este mazilit de la conducerea parchetelor militare, apoi îi sunt retrase şi dosarele sensibile ale Revoluţiei şi Mineriadelor. Dacă Rusia era atât de îngrijorată de programele nucleare româneşti derulate în apropierea graniţelor sale, aducea în discuţie probleme mult mai importante. De exemplu destinaţia şi stocarea rezidurilor rezultate din procesul tehnologic de la centrala nucleară Cernavodă. Substanţe radioactive deosebit de periculoase, căutate pe piaţa neagră a terorismului internaţional pentru fabricarea aşa-ziselor bombe murdare.  Întorcându-ne la proiectul Măgura (fiindcă acesta era numele codificat al bombei atomice româneşti), aducem completările de rigoare. Cercetările au fost derulate sub directa îndrumare a Ministerului Apărării Naţionale. Documentele erau clasificate cu trei zerouri (strict secret de importanţă deosebită), iar responsabil direct pentru rezultatele programului a fost desemnat fostul generalul Mihai Chiţac, astăzi, închis la Rahova pentru participarea la represaliile din 1989. De aceea este puţin probabil ca cercetările să se fi desfăşurat la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele sau la IRNE Piteşti, aşa cum s-a speculat în presă. Cele mai importante experimente în vederea producerii bombei atomice au avut loc la Institutul de Chimie Militară de pe Şoseaua Olteniţei, aflat la vremea aceea în subordinea comandamentului trupelor chimice. Instituţia chiţacului a rezistat cu brio integrării noastre euroatlantice, ieşind în evidenţă recent cu ocazia unei explozii de laborator soldată cu victime. 
Cât priveşte specialiştii români implicaţi în proiectul Măgura, a fost vehiculat numele karatistului PSD Şerban Valeca, fost director al institutului de cercetări nucleare Piteşti şi reprezentant al României prin diverse alte organisme internaţionale în domeniu. Ofiţerii responsabili cu protecţia internă din cadrul armatei spun că specialistul numărul unu al proiectului a fost Octavian Ciobanu (decedat), secondat de Ion Romeo. 
În cele din urmă, se pare că în timpul parteneriatului NATO, sub presiunea organizaţiilor internaţionale de specialitate, proiectul Măgura a fost abandonat, multe din institutele de cercetare ale armatei fiind închise. Se ridică totuşi un semn de întrebare asupra oportunităţii reluării dezbaterilor pe marginea armei atomice româneşti. De ce acum ? După două decenii de la Revoluţia română simt oare ruşii nevoia de a-şi motiva intervenţia în eliminarea lui Ceauşescu? Dacă este aşa, atunci ar fi cazul să discutăm despre alt proiect la fel de secret, care băgase în sperieţi marile puteri. Cel al băncii ţărilor nealiniate, pentru care dictatorul român acumulase în oarece conturi peste 3 miliarde de dolari, pozând la vremea aceea în liderul lumii a treia alături de prietenii săi Gaddafi sau Mugabe. Amănunte despre acest proiect deţine fostul demnitar comunist Cornel Burtică. Sau de ce nu, generalul de brigadă în rezervă Ioan Belea, actual Deputy Manager Director la Banca Internaţională de Investiţii din Moscova (fosta bancă a CAER). Belea este cel mai în măsură să lămurescă lucrurile. În vremurile bune a servit patria ca locţiitor al comandantului Serviciului I din cadrul Direcţiei a IV-a Contrainformaţii Militare. A văzut, a auzit şi ştie multe.