Reîntregirea salariilor bugetarilor sau triplarea lor?

Eu știu, poate sunt subiectiv- Nu neg faptul că, dacă aș fi fost eu însumi bugetar, m-aș fi bucurat, probabil, că a venit Ponta la putere și mi-a mărit salariul. Bine, ar fi trebuit să fiu și destul de prost ca să cred că banii ăștia, veniți din niște împrumuturi cu dobânzi scandaloase, nu va trebui să-i dau tot eu înapoi, într-un fel sau altul. Și, totuși, revenirea stângii la putere (într-o sinistră alianță cu o dreaptă al cărei cuvânt nu prea pare să conteze în programul de guvernare) ar fi de natură să mă liniștească pe mine, potențialul lucrător la stat sau pensionar.

Pe de altă parte, luarea de guler cu FMI-ul și UE în ce privește măsurile de austeritate este o idee cât se poate de proastă pentru economia reală, sănătoasă. Pentru cea privată, bazată pe concurență și piață liberă. Să fim serioși, singurii care urlă împotriva măsurilor de austeritate sunt leprele care profitau de pe urma ei. Singura idee cu care a venit domnul Ponta până acum (singura care se va aplica în perioada imediat următoare, cel puțin) este reîntregirea salariilor bugetarilor și a pensiilor. Nimic despre mediul privat sufocat, nimic despre TVA (poate din 2013, mai vedem după alegeri), nimic despre CAS-uri. Întrebați orice privat și vă va spune că austeritatea este bună sau, în orice caz, nu îl deranjează. Întrebați orice expert în economie și vă va spune că e loc de mai multă austeritate în aparatul de stat. Dar nu. Noi trebuie să adunăm voturi, dă-i dracu’ de privați. Probabil ar fi făcut-o și PDL-ul dacă rămânea la putere, că doar se intră pe ultima sută de metri. Populism grețos și nociv. Mită electorală mascată în măriri de salarii care nu se bazează pe nimic. Vechea înțelepciune a lui Moromete (”De unde să-ți dau, dacă n-am-”) este ignorată, iar băncile și FMI-ul își freacă mâinile de nerăbdare.

Domnu’ Ponta, dar de ce să vă mulțumiți doar cu reîntregirea salariilor bugetarilor- E cam puțin, zău așa. Eu zic să le triplăm. Ba nu, să le înzecim, ca să fim siguri că ia USL-ul 60%, și pe urmă mai vedem pe unde scoatem cămașa de la anul. În fond, așa cum am zis și eu când a apărut ultimul model de Mercedes pe care mi-l doream, are banca bani și abia așteaptă să ni-i dea în condiții avantajoase (pentru ea), deci ne permitem. La fel și FMI-ul. Să trăim puțin, dar bine!

Vizualizări: 34

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: