Rolul aerului condiţionat într-o revoluţie

Mă contraziceam deunăzi cu cineva care face parte din altă generație și se declara șocat de lipsa de reacție a tinerei generații la diferite rahaturi care se întâmplă în țară, care li se întâmplă, la urma urmei. Căutând o explicație pentru moleșeala tinerilor, tot persoana respectivă era tentată să dea vina pe oboseala noilor generații de a se lupta cu sistemul, pe sictir și scârba acumulată, de-a lungul unor ani care ne-au făcut să ne simțim mai degrabă neputincioși. Toate trei sunt explicații corecte. Problema e că orice sistem represiv (exprimare oarecum pleonastică) a avut darul deloc unic de a-și obosi și scârbi populația. Doar că asta de obicei nu a oprit populația să se revolte sau, cel puțin, să-și strige nemulțumirile. Însă capitalismul este un sistem care îmbină cum nu se poate mai nimerit caracterul represiv (termen cumva inerent, pentru că orice societate are la bază un anume sistem de interdicții) cu măiestrele binefaceri ale științei și tehnologiei, lucruri care ne fac viața atât de ușoară încât, de ce să n-o recunoaștem, problemele legate de viața politică, de economie, de justiție și chiar de scorul înregistrat în ultima etapă de echipa favorită, pică pe plan secund.

Scriu acest text dintr-un birou în care este o temperatură de 22 de grade Celsius, lucru care i se pare absolut scandalos colegei mele, deoarece ne repetă aproape obsesiv că ”aici este prea frig”. Aproape uimitor, tot ieri am citit, pe Hotnews, un studiu care explică de ce majorității femeilor i se pare frig în clădirile de birouri sau magazine: din cauza anatomiei lor mai firave, femeile se simt perfect la 25 de grade Celsius, în timp ce bărbații preferă o temperatură de 22, cel mult 23 de grade. Cum trăim într-un patriarhat misogin, în majoritatea clădirilor vor fi 22-23 de grade, iar femeilor le va fi, de obicei, frig. E drept, nu este exclus ca femeile să iasă în stradă pentru schimbarea ”legii” referitoare la temperatura optimă din clădiri publice, dar, totuși, ideea de bază este că, în absența  minunatei tehnologii a aerului condiționat, nu ne-am mai certa dacă e bine la 22 sau 25 de grade, ci am sta cu toții, la grămadă, ca pe vremuri: muncind vara la 30-35 de grade, în curcubeie de mirosuri. Și acesta este doar unul dintre exemplele pe care sistemul (perfid, poate, nu zic) ni le oferă ca să ne satisfacă nu doar nevoile de bază, ci și unele mult mai rafinate. Mai mult decât atât, tehnologiile înalte, cele care ne pot face să ne simțim niște mici regi, ne sunt, cumva, la îndemână. E drept, trebuie să facem bani ca să avem acces la ele și tocmai de aceea goana după avere și împlinire personală are întâietate, chestiuni mai complexe precum binele individului în societate și al societății în genere căzând pe un plan pentru care pur și simplu nu mai avem timp.

E bine că se întâmplă așa? Sigur că nu. Sigur că o societate civilă mai virilă și mai atentă ne-ar îmbunătăți ea însăși viața, doar că dezideratul pare unul atât de îndepărtat (față de cel mult mai simplu de a face bani ca să-ți îmbunătățești viața de unul singur, să mergi ”la sigur”, adică), atât de altruist și care presupune o comunicare atât de bună cu atât de mulți oameni, încât devine groaznic de neatrăgător. Societatea civilă există cu siguranță, dar, îngropată sub muntele de beneficii al celui mai bun ”acum” pe care l-a trăit vreodată specia umană, preferă să se mulțumească, deocamdată, cu ceea ce are. Vor mai exista revoluții? Categoric. Prima va fi când aparatele de aer condiționat ori vor fi declarate interzise, ori pur și simplu nu vor mai face față arșiței țării, ea însăși provocate de activitatea intensă a atâtor minți luminate.

Vizualizări: 129

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: