Presa e o curvă. V-am mai spus asta, știu. Probabil v-ați gândit și voi la asta de multe ori. Puține lucruri sunt mai jenante decât să speculezi sărăcia spirituală a unor oameni ca să-i faci să “te cumpere” (uneori fără ghilimele). Uneori nici nu mă prind când e strategie și când presa e sinceră în demersurile ei absolut stupide. Să luăm de exemplu tipul cel mai la modă de campanie cu priză la cretini: patriotismul excesiv, fără nuanțe. Tabloidele îl aplică de mult. Era și normal, având în vedere targetul lor. Încetul cu încetul, însă, patriotismul nejustificat și urlat ca proasta-n târg își face loc și-n presa care se dorea quality. Realitatea și Antena 3 ne-au obișnuit deja să-și pună în șold oricând un așa-zis umorist francez sau italian ne mai face cerșetori și hoți. Acum, Gândul a dus penibilul la un nou nivel și a inventat campania ”De ce iubesc România”. Cu sloganul ”să arătăm Europei că nu suntem cerșetori și hoți și să spunem fiecare – De ce iubesc România-”. De ce iubesc România eu, poate vă întrebați- În mod sigur nu pentru că suntem un neam sensibil și fără haz care ne supărăm la o glumă de parcă ne-ar paște genocidul la fiecare emisiune franțuzească de umor. De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, de asta urăsc România: din cauza patriotismului exagerat și fără fundament și, mai ales, din cauza mentalității profund provinciale.

Glumele sunt glume. Unele sunt mai proaste, altele mai bune. Când unii fac glume proaste despre tine nu e deloc greu să-ți demonstrezi superioritatea. Tot ce trebuie să faci este să râzi de gluma lor proastă și să-i umilești la rându-ți. Nu-i greu să umilești  pe cineva care face glume proaste. E infinit mai greu să te umilești tot pe tine când se întâmplă asta, supărându-te. Noi ne supărăm de fiecare dată. Și, cu fiecare astfel de supărare, ne demonstrăm că ne merităm atât glumele proaste care se fac la adresa noastră, cât și soarta, în general.