Mai mare ruşinea pentru  membrii comisiei care au interogat miniştrii propuşi de premierul desemnat Croitoru, dacă ne gândim la Daniel Funeriu, ministru candidat pentru educaţie. A primit aviz negativ! Adică onorata comisiei nu l-a vrut la Ministerul Educaţiei, pe motiv că proaspăta coaliţiei are Abramburica ei pusă deoparte! 

Dacă s-ar fi obosit să citească CV-ul acestui candidat s-ar fi ruşinat de votul negativ, chiar în condiţiile în care el nu ar exprima voinţa lor ca persoane, ci a partidului din care provin. Fost olimpic internaţional, Daniel Funeriu a plecat de unul singur în Franţa la nici 17 ani unde a urmat cursurile unor şcoli renumite, reuşind să acceadă în mediile rafinate a lumii cercetătorilor autentici şi celebri  cărora li s-au recunoscut meritele prin acordarea premiului Nobel pentru chimie. Un om care a fost selectat din atâţia alţii din această lume să lucreze pentru guvernul nipon şi nu pentru că ar fi avut o anumită culoare politică n-a trecut de votul parlamentarilor români! Mulţi dintre ei  nici nu au auzit de tabloul lui Mendeleev, necum de marii profesori care i-au fost mentori lui Funeriu.

Tânărul ale cărui merite au fost recunoscute în toată lumea, numai în România nu, s-a reîntors în ţară acceptând un post de consilier prezidenţial şi ulterior o nominalizare pentru funcţia de ministru al educaţiei. Cu speranţa naivă că nu e totul pierdut şi că ce a acumulat în atâţia ani de studiu în lumea către care ne place să declamăm că ne îndreptăm, Funeriu a vrut să-şi pună în slujba ţării, într-un moment foarte greu, toată expertiza pe care o are şi pentru care noi nu avem nici un merit. S-a înşelat! Parlamentari  de genul celor care  plecau la Herculane turişti şi veneau jurişti au decis că nu ne trebuie.

Nici nu-i de mirare dacă  etalonul lor pentru educaţie este Adomniţei, care s-a dovedit mult mai potrivit pentru învăţământul pe care ni-l dorim! Uniunea Europeană a avut curaj să-i acorde lui Funeriu 2 milioane de euro, un grant pentru cercetare şi cel mai mare acordat vreodată unei persoane fizice, iar parlamentarilor români le-a fost frică să-l pună ministru peste un minister la cârma căruia s-au perindat mulţi neaveniţi! Asta-i măsura în România! Decât să meargă ceva bine, mai bine să meargă prost, că aşa ne-am obişnuit, aşa ne este bine! Nu m-ar mira ca una din ţoapele politicii româneşti, şi nu mă refer numai la cele de genul feminin, să vină să ne explice că Funeriu nu a fost bun de ministru pentru că ar fi încercat să facă un învăţământ performant care ar fi scos absolvenţi măcar alfabetizaţi. Ăştia cu siguranţă că  ar fi căscat bine ochii  la alegeri şi nu s-ar fi mulţumit cu kilul de mălai sau de făină cu care se mulţumesc azi! Să vă fie de …Adomniţei distinşi parlamentari, că fostul vostru ministru a ajuns doar o înjurătură!