Discriminarea, indiferent de natura ei, este un semn de lipsă de inteligenţă pentru că autorul discriminării nu poate, de obicei, să facă un exerciţiu simplu de imaginaţie: să se pună în locul celui discriminat. Vrei să moară ţiganii? OK. Dar dacă te-ai fi născut ţigan? De fapt, nu cumva eşti ţigan? Ba eşti, nu? Eşti român. Eşti ţiganul Europei. Ei, hai, că parcă acum ne vine mai uşor. Tu chiar te-ai născut ”ţigan” (n.r. – aici sper că observaţi, dragi oengişti, că am folosit termenul ”ţigan” într-un sens peiorativ, dar încercaţi să fiţi inteligenţi în continuare citind restul textului, deoarece nu peste tot îl folosesc astfel. Mulţumesc).

”Mi-e frică de ţigani”; ”Sunt hoţi”; ”Sunt împuţiţi”; şi, desigur, ”ne fac de râs în Europa”. Patrioţi şi ignoranţi, cum îi ştim, românaşii noştri cred sincer asta: cred că, din cauza ţiganilor, românii sunt discriminaţi în Europa. De parcă ăia care pleacă de la noi prin Londra, Madrid sau Paris ar fi ţigani suedezi, nu tot români. Dacă n-ar fi ţiganii, dacă Hitler sau Antonescu sau altcineva i-ar fi omorât pe toţi acum multă vreme, acum ne-ar da englezii burse doar ca să venim la ei şi să nu facem nimic. Să stăm doar într-un colţ toată ziua, să mâncăm, să bem şi să futem şi, când avem timp, dacă suntem drăguţi, să-i luminăm cu cunoştinţele noastre şi să le explicăm şi lor cum aia mamii noastre ne-a ieşit ţara asta aşa frumoasă. Că, vă daţi seama, fără ţigani în ea ar fi la ora asta mult peste SUA, Germania, Japonia, Norvegia sau oricare alta. Paştele mamii voastre de ţigani, uite, fix asta am fi primit noi dacă voi n-aţi fi existat: consultanţă pe viaţă pentru fiecare român; plătită regeşte!

Dar ţiganii există. Şi sunt români. Şi românii de alte etnii există. Şi cu siguranţă sunt tot români, nu nemţi. Suntem cu toţii, român şi ţigan deopotrivă, o ţară care dă fiori reci unor cetăţeni cu mai puţine prejudecăţi decât noi. O ţară dureros de înapoiată faţă de ţările cu care ne place să ne comparăm. Nu, dragi ţigani ai Europei (sper că nu aveţi vreo problemă că vă zic aşa, nu?), italienii nu fac nici o confuzie de termeni. Nici englezii, nici francezii, nici spaniolii. Ştiu foarte bine că unii dintre români nu sunt ţigani, dar nu cu ţiganii au o problemă. Au şi ei ţigani, dar nu-i vedeţi aruncându-i afară din ţară, nu? Şi ştiţi de ce? Pentru că oamenii ăia, unii dintre ei, ăia mai bătuţi în cap, simt o repulsie faţă de tine, românule. Nu-i pasă ce fel de român eşti, ce religie ai sau ce culoare. Nu-i placi. Ei, ce zici de nesimţirea asta? Cum, bă, să te discrimineze PE TINE?

Cum să nu ne placă?! Dar ce, noi, românii, suntem toţi la fel?! Ce-i persecuţia asta?! Ce-au cu noi? Sunt eu vinovat că m-am născut la Huşi, lu’ tata îi place să bea şi mama a auzit de prezervativ în Suleiman Magnificul, anul trecut? De ce mă privesc chiorâş când intru printre rafturi în magazine? De ce patronii cred că îşi pot bate joc de mine? De ce nu pot să mă privească pentru ceea ce sunt eu, nu pentru naţionalitatea mea de care, poate, mi-e ruşine? De ce?

Ştii de ce? Pentru că eşti ţigan. Mă rog, român. Cum spui tu. Cert e că eşti pentru englez ceea ce e ţiganul pentru tine. Mai rău, tu şi ţiganul sunteţi la fel pentru englez: sunteţi români. Acum du-te şi spală-te, că puţi. Şi nu mai fura. OK?