Acum un an-doi, Ponta era pe cai mari. Fusese chiar pe gai mari, dacă ne gândim că Adrian Năstase a fost cel care l-a scos din buzunarul de la sutien, într-un moment în care PSD-ul de la acea vreme călca pe cap tot în România, de la justiție la presă sau electorat. Școlit în laboratoarele de control total ale noii securități, Victor Ponta era (așa cum o spuneam de atunci) cel mai periculos mutant născut din amorul incestuos al politicii cu serviciile. Cu o brumă de inteligență, parșiv, mieros, cu un aspect de prostălău care îl avantajează și cu un spate baban pe toate planurile, Ponta a fost la un pas să fie Adrian Năstase 2.0. Cu el președinte, acum n-ar fi fost exclus ca Antena 3 să fi fost singura televiziune din țară, sau cel puțin singura legitimă și recunoscută de la ”centru”, și poate și PSD-ul singurul partid.

Din fericire, românii au evitat impactul nimicitor în ultima clipă. Din nefericire pentru Victoraș, pentru el a fost începutul sfârșitului. Cu cartea aceea de joc fundamentală scoasă din castel, totul în jurul plagiatorului a început să se prăbușească: partidul s-a rupt în două, apoi în încă două, grație DNA; rudele i-au fost aproape toate chemate pe la DNA; plagiatul i-a ieșit pe nas, de-a râs de el toată presa străină, darămite asta din România; și, colac peste pupăză, acum s-a mai trezit și el urmărit penal, într-un dosar în care procurorii nu pot rata. Să ai un asemenea caz, ca procuror, și să nu reușești să scoți măcar vreo 10 ani de condamnare, este echivalentul ratării de pe linia porții, cu poarta goală, la fotbal.  Deja nu mai este o chestiune de ”dacă” se va întâmpla să scăpăm de Viorel. Este doar o chestiune de când.

Ponta, știind foarte bine ce a făcut, n-are cum să nu simtă și el asta. Și atunci, ne întrebăm cu toții, de ce nu a făcut singurul gest care-l putea face să părăsească arena cât de cât onorabil – demisia? Poate că îl obligă alții să stea acolo, poate că e nesimțit, poate că e chiar imbecil și speră să scape și cu asta. Toate sunt variante plauzibile. Dar, oricât de mult l-aș antipatiza pe Ponta, nu pot să nu admir la el că poate să încaseze atâtea lovituri și totuși să-și păstreze zâmbetul ăla șmecheresc pe chip. Este ca boxerii ăia cărora li se cară pumni în ficat și ei, deși nu se prăbușesc doar datorită corzilor în care sunt încă prinși, ridică mâinile arogant, încercând să convingă arbitrii și spectatorii că n-au nici pe dracu’. Deși încă în picioare, Victor Ponta este deja KO. Nu mă întrebați ce mai caută dobitocul pe la guvern sau pe la televizor. E ca bunica moartă ținută în geam de rude doar ca să mai treacă poștașul cu pensia.

Dar e imposibil să nu știe că gata, s-a terminat. Și, cel mai important, toți trepădușii pe care acest dezastru cu ochelari i-a adus în politică și cărora le-a dat un rost, prin diverse instituții de stat, firme private cu influență de stat, mass media sau orice alt domeniu, trebuie să știe că sfârșitul lui Ponta va fi și sfârșitul lor. Țara asta nu poate să renască niciodată, biata de ea, atâta timp cât lipitorii de afișe și amantele vor continua să ajungă la conducerea ei, mulțumită jegoșilor din partidele noastre.