Interzisul Mircea Geoană şi-a făcut din nou apariţia la postul mogulului său preferat care-l tratează în momente cheie cu SPA. Nu credeam, după ce preşedintele său de partid, fostul său purtător de cuvânt în campania electorală, i-a interzis cu desăvârşire să mai emită vreo părere timp de 6 luni. După ce Ponta credea că dacă a zis s-a şi făcut, l-am văzut pe Geoană, adevărat înconjurat de ziarişti prietenoşi, care numai că nu-l mângâiau pe cap că aproape lăcrima la gândul că o acţiune a PSD a rămas fără obiectul muncii … Gestul lui Geoană de a scoate capul în lume poate fi catalogat ori ca o insubordonare faţă de preşedintele său de partid şi atunci riscă să-şi ia o sancţiune, ori Ponta i-a dat dezlegare şi i-a redus pedeapsa ca să poată omul să se lăfăie pe sticlă şi să spună ce nu-i dă voie lui Năstase să spună. Dacă-l sfidează pe Ponta înseamnă că la vârf fracţiunile din PSD nu s-au împăcat şi se mai luptă şi acum pentru supremaţie crezând cu putere în faptul că un congres extraordinar al partidului ar duce la demiterea unui preşedinte din cauza căruia partidul a avut de suferit. Mai pe româneşte, este vorba de faptul că Geoană a declarat mai direct sau mai voalat că partidul ar trebui să-şi retragă moţiunea de cenzură din Parlament, mai ales acum după ce s-a auzit că şi liberalii doresc să-şi retragă semnăturile de pe ea. De această dată Geoană spre deosebire de Ponta a avut un discurs calm, care l-a obligat pe Ponta să răcnească iar de furie spunând că Geoană nu vorbeşte în numele partidului ci aşa ca o persoană privată care nu-şi poate ţine vorbele acasă.  Se pare că preşedintele Senatului se joacă de-a şoarecele şi pisica cu Ponta până când acesta din urmă va izbucni în plâns şi va bate din picior că nu-l mai ascultă subordonaţii… Spre deosebire de PNL, care se confruntă cu un preşedinte inflexibil ce nu-şi doreşte decât înlocuirea lui Băsescu ca să-l satisfacă pe sponsorul familiei sale, Dinu Patriciu, social-democraţii se confruntă cu două aripi care-şi doresc chiar şi acum după congres şefia partidului câştigată de sub nasul lui Geoană. Acestuia nu-i vine să creadă că a pierdut tot ce credea că nu poate pierde şi a păstrat tot ce credea că nu-i trebuie, adică şefia Senatului. Din această postură el este mai important decât Ponta pentru simplul fapt că este al doilea om în stat şi poate oricând deveni primul şi atunci să te ţii târnuială pe Ponta. Abia atunci Ponta îşi poate lua adio de la funcţia de prim-ministru cu care-l îmbrobodeşte Adrian Năstase de câte ori Ponta se plânge că i s-au stricat jucăriile. Dar să nu ne ducem cu absurdul atât de departe şi să fim cu ochii pe Moldova, care a încheiat ieri al treilea tur de scrutin în ultimii 2 ani în urma căruia, şi acolo comuniştii au şanse reale. Peste puţin timp vom afla dacă ne vom plimba prin Europa singuri sau ţinându-ne de mână cu basarabenii!