Spuneam săptămâna trecută că reorganizarea Complexului Energetic Oltenia a început cu distrugerea sindicatelor şi compromiterea liderilor, operaţiune extrem de facilă ca urmare a ajutorului de netăgăduit pe care liderii l-au dat administraţiei prin lăcomia şi comportamentul de care au dat dovadă de-a lungul timpului. Pentru Ciurel şi echipa sa, pionul principal în această operaţiune era Marin Condescu, devenit indezirabil după ce cu ani în urmă a dat un comunicat de presă prin care-şi indemna membrii sindicatului să voteze cu Băsescu. Faptul că a pus un milion de euro pe capul lui Condescu doar pentru a nu-l mai vedea la echipa de fotbal este de notorietate şi fără precedent în analele managementului modern. Mă mir ca n-a specificat ca în vestul sălbatic, dacă-l vrea viu sau mort...

Subordonaţii lui Răuţ au trecut testul de fidelitate

După lichidarea sindicatelor a început reorganizarea lor, după chipul şi asemănarea administraţiei. Încă nu s-a reuşit acest lucru, dar nu există nici un fel de îndoială că se va reuşi. Între timp, a început reorganizarea activităţii prin desfiinţarea mai multor direcţii din sucursale şi a mai multor locuri de muncă. Primele structuri organizatorice desfiinţate au fost serviciile de resurse umane din sucursale. După ce s-au desfiinţat, a fost redimensionat numărul salariaţilor în aşa fel încât în fiecare sucursală au rămas doi-trei salariaţi cărora li s-au micşorat salariile până la nivelul trei cuprins în anexa nr.9 din Contractul Colectiv de Muncă. În unele cazuri micşorarea salariilor s-a produs cu circa 1000 de lei fără să existe explicaţii pentru acest lucru. Oamenii spun că nu li s-a adus la cunoştinţă acest lucru nici prin informare şi nici  prin decizie, documente obligatorii în astfel de cazuri. Singurul document transmis celor care au rămas în structurile nou înfiinţate au fost contractele individuale de muncă, pe care din spaimă, de înţeles la o adică, de a nu supăra echipa s-au grăbit sa le semneze. Pentru cei care nu s-au regăsit în noua structură a resurselor umane, ca de altfel şi pentru cei cărora li s-au desfiinţat direcţiile în care au activat, cum ar fi Investiţiile şi Achiziţiile, nu s-a mai emis nici un document, deocamdată. Şi aşa directorul Răuţ a testat fidelitatea angajaţilor, care probabil sunt dispuşi să aducă bani de acasă, numai să fie păstraţi în sistem.

O concediere vopsită...

Este de notorietate metoda de relocare a personalului TESA din structurile desfiinţate, relocare care constă în principal în oferirea unor locuri de muncă în sucursale pentru care nu-ţi trebuie nici măcar diplomă de bacalaureat. Reorganizarea originală ciureliso-rauţistă,  prin care se doreşte să se micşoreze numărul de angajaţi prin renunţarea de către aceştia la locurile de muncă oferite şi neacordarea măsurilor compensatorii prevăzute chiar şi de Contractul colectiv de muncă, aşa prost cum a fost el conceput şi acceptat, va stârni un mare număr de procese pentru că nu poţi să vopseşti pe afară gardul şi înăuntru să ţii leopardul. Aşa a crezut directorul Răuţ că poate evita articolul 65 din Codul Muncii, sub care se înscrie clar acţiunea lui de reorganizare originală. Articolul menţionat prevede: ,,Concedierea pentru motive care nu ţin de persona salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia”. Dacă lucrurile s-ar fi păstrat în limitele legale, echipa lui Ciurel ar fi trebuit sa plătească până la 16 salarii tuturor celor cărora li s-au desfiinţat locurile de muncă, aşa cum este prevăzut în Contractul colectiv de muncă, iar el nu ar  mai fi putut sa se laude că a făcut economii la fondul de salarii...