Nu sunt vreun specialist și e posibil să vorbesc prostii, dar, din ce am auzit, Sorin Oprescu era un chirurg slab. Neatent, lipsit de vocație, chiar cu ceva malpraxisuri îngrijorătoare la dosar. Cu tatăl general de Securitate și, zice-se, bun prieten cu însuși Nicolae Ceaușescu, Sorinel ar fi putut să performeze în orice domeniu. Dacă se apuca de fotbal, ajungea un mare fotbalist în Națională. Dacă se apuca de astronomie, ajungea pe Lună, în rachetă construită de stat. Dar s-a apucat de chirurgie, așa că a ajuns director de spital. Capitalismul nu a putut să-i dea în vileag incompetența, pentru că la noi nu e capitalism d-ăla, adevărat. Nu, boss! La noi poți să fii un impostor o viață întreagă și lumea să te creadă mare meseriaș.

La un singur lucru s-a priceput Sorin Oprescu cu adevărat, în afară de la a lua șpagă (și doctor, și primar, faceți voi legăturile, omul ăsta e un desăvârșit artist în șpagă): la a parveni. Hai, poate și la a vrăji. Că nu poți să parvii oricum, în politică, dacă n-ai papagal. Oprescu are papagal, dar în comunicare șpăgile sunt mici, te p**i pe ele, mai bine nu te-apuci. La primărie, abia acolo e șmecheria! Ca primar, iei șpagă și fără să vrei, și când dormi, și când mănânci, dacă te uiți pe geam, să vezi Dâmbovița, pentru cinci minute, te întorci înapoi înspre birou și descoperi trei plicuri care nu erau acolo înainte să cazi în reverie. Doar că acum Sorinache s-a întors și, lângă plicuri, erau și zece mascați. Acum i s-a prelungit arestul și-a fost suspendat din funcție, dar nu vă faceți griji, că se descurcă!

Ca un făcut, a doua știre de pe digi24.ro, după cea cu suspendarea lui Oprescu, era aceea cu transplantul de cap, operație extrem de controversată despre care am mai scris aici și care se va realiza, în premieră mondială, în decembrie 2017. Trecând peste faptul că un transplant de cap ar pune probleme serioase justiției legate de care dintre cele două jumătăți de om este vinovată de producerea unei fapte penale, nu poți să nu te gândești cât ar cere Sorin Oprescu șpagă pentru un transplant din ăsta de cap. Din ce am citit, operația în sine va costa 18 milioane de dolari, deci vă imaginați că dacă cheltuielile cu aparatura sunt așa mari, mâna de lucru trebuie să fie mult mai scumpă. Bine, se mai pune întrebarea, având în vedere priceperea chirurgului-șef, și cum i-ar ieși. Probabil că, odată șpaga dată, bietul pacient s-ar duce fericit să facă un pipi cu noua lui puţă, doar că, atunci când își va trage pantalonii și se va uita în jos, va descoperi, în ceea ce ar fi trebuit să fie partea din față a corpului, un fund păros și complet dezagreabil.