America, ce țară! Ce țară ciudată, asta voiam să zic. Am mai vorbit despre Statele Unite, de curând chiar. Am stabilit că este o țară conservatoare în materie de sexualitate, de pildă. În același timp, este și o expresie a unui apogeu al democrației. În justiție, de pildă, au un sistem pentru care îți trebuie o impresionantă tărie, ca popor. Ca o națiune atât de nouă să aibă o asemenea siguranță de sine încât să permită propriilor cetățeni să-și decidă singuri soarta, în cele mai grave chestiuni (cele care țin de viața și moartea cuiva), asta înseamnă să ai balls, cojones sau cum se mai zice în America.

Americanii sunt și în viața reală așa cum sunt în literatură, de pildă: simpli, direcți, conciși, de cele mai multe ori sinceri. Citeam deunăzi un text foarte interesant în care un comediant englez spunea de ce i-a fost foarte greu să facă glume pentru americani. Era faptul că englezii sunt mai hâtri, mai complecși, cumva, lucrează mai mult cu sarcasmul și cu subtilitățile, nu există întotdeauna o corelație evidentă în ce spun și ce gândesc de fapt, ba chiar tind să folosească ironia în exces, iar asta le scapă, deseori, bruților americani. Americanii sunt, am stabilit deja, o cultură lipsită de rafinament și (cumva inerent) plină de pragmatism. Din nou, este foarte explicabil: nu ajungi să-ți clădești singur și cu repeziciune un viitor frumos fiind sarcastic și glumeț.

Doar că, așa cum știm cu toții (în special cei angajați în relații de ordin romantic), sinceritatea în exces poate naște tot felul de monștri. Ultimul monstru născut de felul de a fi american este Donald Trump. Cu un discurs abrupt, pe alocuri buruienos, și mai mereu pur și simplu scandalos, Trump tinde să devină candidatul ideal al unui anumit tip de cetățeni: albi, vag nesiguri, cu un oarecare grad de nemulțumire legat de punerea la îndoială a supremației numerice a propriei rase și, în general, cu niște principii de ordin moral și politic mai degrabă conservatoare. Dacă nu sunteți la curent cu tâmpeniile (asta spun eu că sunt, asta ar spune și un englez, dar mulți dintre americani nu sunt deloc de acord cu catalogarea, chiar din contră) spuse de Trump, două citate scurte:

”Când Mexicul își trimite oamenii spre SUA, nu-i trimite pe cei buni. Nu te trimit pe tine. Trimit oameni cu o grămadă de probleme, care aduc acele probleme printre noi. Aduc droguri. Aduc crime. Sunt violatori. Mai sunt și oameni buni printre aceștia, presupun...” (Discursul în care Donald Trump și-a anunțat candidatura, 16 iunie 2015)

Au urmat alte derapaje care au culminat cu atacul la adresa unei jurnaliste Fox News (televiziune de tip Antena 3 care, culmea, e de partea republicanilor, deci și de partea lui Trump). După ce a fost intervievat dur de către Megyn Kelly, la o dezbatere televizată, Trump a comentat astfel atitudinea agresivă a ziaristei: ”Îi curgea sânge din ochi și nu numai. Îi curgea sânge din anumite locuri”.

Este de menționat că Donald Trump nu doar că nu și-a cerut scuze pentru nici unul dintre comentariile de mai sus, ci chiar că a crescut în sondaje, între timp. Semn că excesul de democrație se apropie de o prăbușire de proporții epice, chiar în patria democrației. De urmărit.