Patriciu a dat în bâlbâială. Nu i-a ieşit pasenţa cu filmuleţul pe care l-a păstrat 5 ani de zile ca să-l dea în gura presei lui Vântu acum. Presupunând că filmul de la mitingul electoral de la Ploieşti din anul 2004 ar fi real nu pot să nu mă întreb de ce Patriciu nu l-a dat pe goarnă atunci ci l-a păstrat 5 ani de zile? Miroase cumva a şantaj!? Miroase cumva a complicitate? Dacă-şi aminteşte atât de clar ce s-a întâmplat atunci cum de l-a lăsat memoria 5 ani de zile? Ce se poate spune despre un om care ştie de o faptă reprobabilă şi o acoperă, o ascunde, o dă intenţionat uitării? Dacă Băsescu i-ar fi facilitat intrarea în sistemul energetic al României ar mai fi dat Patriciu filmuleţul pe care-l crede incriminant? Mă tem că nu, pentru că pentru Patriciu nu contează decât banii care n-au miros şi nici culoare! Dar să-l lăsăm pe conul Dinu cu banii şi ura lui şi să ne îndreptăm privirea la protejatul de conjunctură al său, Mircea Geoană. Poate că este, forţez spus de conjunctură, deoarece întotdeauna Patriciu n-a sponsorizat doar campaniile liberalilor ci şi ale social-democraţilor, pe principiul că dacă pentru unii îl îndemnă sentimentul, pentru ceilalţi îl îndemnă interesul.

Cele mai mari afaceri ale lui s-au petrecut pe mandatul social-democraţilor, lucru greu de uitat chiar şi pentru el. Acum a întrecut măsura bunului simţ şi şi-a pus în jos chiar şi credibilitatea de fost mare jucător în politica de subteran. Dacă nu va ieşi Geoană, Patriciu va fi executat până la ultimul leuţ şi va scăpa din mână sistemul energetic, în special gazele româneşti pe care a pus de mult ochii.  Cu un Băsescu preşedinte, Patriciu va trebui să joace corect, lucru care nu-i vine la îndemână. Ultima lui carte a fost când, tolănit pe un fotoliu, a chemat televiziunea lui Vântu la el acasă ca să poată să se jure că Băsescu, în urmă cu cinci ani era bătăuş de copii! Dacă o spunea atunci avea şanse mari de credibilitate, dar cum a spus-o după atâta amar de vreme nu reuşeşte decât să ne facă să ne întrebăm ce mai vrea de data asta?

Ceea ce se întâmplă în aceste zile a depăşit cu mult orice imaginaţie – toate resursele aruncate împotriva lui Băsescu, toate alianţele, toate capcanele, toate minciunile, te întrebi de ce? Răspunsul este simplu: zecile de milioane de euro datorate statului de Sorin Ovidiu Vântu s-ar şterge într-o clipă, dosarele penale ale lui Dinu Patriciu, inclusiv dosarul Rompetrol, pentru – inclusiv - spălare de bani, şi “creanţa Libia”, care a păgubit statul cu 85 de milioane de dolari, se vor evapora. Şi ca să fie şi mai clar,  anul viitor expiră termenul până la care Rompetrol ar trebui să răscumpere datoriile istorice ale Petromidiei, doar vreo 700 de milioane de euro. In caz contrar, rafinăria se întoarce la stat. În plus, ordonanţa de urgenţă prin care Rompetrol primea facilităţi secrete la cumpărarea rafinăriei zace de aproape 10 ani (da, din 2000). Nu este nici aprobată, dar nici respinsă în Parlament. 

Să te mai miri că toţi îl susţin pe Geoană cu orice chip şi în orice mod. Negocierile cu acesta au fost făcute de mult, iar în schimbul susţinerii în această campanie când teoretic ar avea şansa să-l bată pentru prima oară pe Băsescu n-au avut nici un fel de limită. În ajutor a sărit şi Itar Tass-ul lui Kondiakov care s-a dat lovită la moralitate de filmuleţul lui Patriciu. Nu vă e ruşine, mă?!