Băi, și când mă gândesc că trăim în epoca internetului, bă! Generația 2.0, sau cum era? Informația ajunge într-o milisecundă, imediat după click, în toate colțurile lumii. Apoi cu alte clickuri (share-uri) e distribuită în colțuri ale lumii încă nedescoperite și nebănuite. Cu condiția să aibă cap și să știe să deosebească manipulările și demagogia de realitate și adevăr, s-ar presupune că toată lumea este doxă de știri și capabilă să-și formeze lesne o părere în legătură cu ce este bine și ce nu.

Avem Facebook-ul și zilnic vedem acolo poante anti-politicieni, gen aia cu ”Nu fura, nu vinde droguri, nu trișa etc. Guvernului nu-i place competiția”. Zilnic mai adăugăm o cărămidă la legenda tot mai reală și mai arzătoare a politicianului corupt care intră în politică doar ca să își diversifice sursele de furat. Cu cât suntem mai săraci, cu atât suntem mai critici, ne-am trezit la viață după câțiva ani de concedii în străinătate și suntem plini de spirit combativ și de principii. Ei, și la ce folos? Culmea dracului, în timp ce noi am evoluat mulțumită tehnicii moderne și-a condițiilor vitrege și (se presupune că) ni s-au mărit pretențiile și ni s-au rafinat gusturile, politica a involuat. Nu vi se pare? V-ați uitat pe listele de la parlamentare? Drăcie! Pe lângă hoții vechi, avem hoți noi, dornici să-i ajungă din urmă, avem tineri cu limba dintr-un lemn mai scorțos decât cea a lui Iliescu, avem amanți și mai ales amante și, desigur, avem puștani care visează ca într-o zi să-și facă o amantă din politică, măcar, dacă nu să ajungă milionari în euro.

Am dat greș, așadar. Toată strădania a fost degeaba. Nu i-am convins că ne-am schimbat, nu i-am convins că vrem altceva, nu i-am convins că ne-am săturat. Câinii au lătrat, urșii au trecut fără să se sinchisească, cu aceleași năravuri și aceeași aroganță. Cu tristețe vă informez că, acum mai degrabă decât oricând, revine la modă întrebarea fundamentală a electorului român: ”Eu cu cine mama mă-sii votez?!”.