Nu am trăit niciodată în Târgu Jiu. De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, nici măcar nu am dormit o noapte în Târgu Jiu. Nu știu, deci, cum e la voi, acolo. Foarte posibil să fie un oraș vibrant și conectat la problemele țării și chiar ale lumii, cu o poiană a lui Iocan (sau poate chiar o agora) în părculețul ăla de lângă Regie unde se poartă discuții aprinse despre soarta țării. Nu și la mine, la Motru, însă.

E greu să-ți faci concediul într-un loc mai plăcut decât într-un oraș mic. Nici măcar nu trebuie să fie cel în care te-ai născut. Dacă vrei să te relaxezi cu adevărat și să uiți de toate, nu contează de unde ești, doar du-te la Motru, la Mizil, la Urziceni, habar n-am, la Cugir sau la Tecuci, și stai acolo o săptămână. Zău c-o să te împaci cu tot, chiar și cu lipsurile. Detașarea completă va surveni aproape instantaneu. Sigur, ai și acolo internet și televiziune prin cablu, dar toate problemele reale vor părea atât de departe, când vei lua pulsul străzii și al cetățenilor care o populează, încât te vei simți ca într-o mică bulă de confort.

La Motru, în general stau cu câinii. V-am mai zis, cred, că sunt câini în Motru mai mulți decât oameni. Sau cel puțin așa pare. N-o spun deranjat neapărat, mie îmi plac câinii. Doar că nu-mi place să-i văd suferind. Primăria ar putea face un gest minim și firesc să-i castreze și să-i vaccineze pe cei prezenți acum pe stradă, apoi să-i ducă înapoi în zona de unde i-au luat, pentru ca aceștia să ”asigure” zona, prevenind apariția altor câini. Nu o face. Dar măcar ne-am obișnuit cu ei. În afară de mașini și cerșetori, câinii de la Motru nu latră la mai nimeni.

În afară de câini, la Motru mai sunt bețivi și pariori. Uneori, cele două categorii se intersectează, dar există și bețivi care nu pariază (că n-au ce) așa cum există și pariori care nu beau. O vizită într-una din multele agenții de pariuri din oraș îți dezvăluie o lume în care gamblerii trăiesc mai atenți și mai vii chiar decât în viața reală. Și nu poți să nu te întrebi: de unde naiba câștigă oamenii ăștia banii pe care îi pariază?

La Motru mai avem și copii. Asta e bine. Nu sunt ironic, chiar e bine. Nu-mi imaginez de ce și-ar crește cineva copilul în Motru, dar iată că se întâmplă. Și cât de rău poate să fie? În fond, și eu am crescut în Motru și am o părere destul de bună despre mine. Motru te pune la adăpost de aproape toate relele din lume, cu excepția sărăciei. Dar, ca să vă spun drept, nu prea contează la Motru dacă ești bogat sau sărac. Viața merge înainte oricum ai fi, și poate chiar așa ar trebui să se întâmple, cine știe, poate chiar ăsta e secretul unui popas reușit pe această planetă mică și albastră.