Un curajos

Dacă tot am vorbit ieri despre un regizor prost, ar fi cazul ca astăzi să vorbim despre unul bun, măcar ca să nu mai acuzați presa de negativism perpetuu. Îl cheamă Michel Hazanavicius și eu nu am văzut nici un film de-al lui (asta ca s-o stabilim de la bun început). De altfel, este un francez care nu a prea ieșit în evidență până acum. A făcut-o însă recent cu un film absolut special care va avea premiera în România săptămâna aceasta. Se numește The Artist și este alb-negru și mut. Să ai curajul să faci un film mut astăzi este ca și când ai îndrăzni să apari la Wimbledon cu o rachetă Reghin din lemn. Riști să și pierzi și să râdă și lumea de tine. Curajul lui Hazanavicius (și criticii spun că nu doar curajul, ci și frumusețea realizării) a fost răsplătit cu mai multe premii europene și 10 nominalizări la Oscar.

Dar curajul nu e apreciat de toată lumea. Imediat după premiera filmului care a avut loc la Liverpool au apărut niște știri referitoare la oameni care au cerut banii înapoi pe bilet când și-au dat seama că au de-a face cu o producție mută. Ulterior, Hazanavicius a comentat amuzat întâmplarea: ”Mi se pare exagerat să ceri banii înapoi de fiecare dată când un film te surprinde cu ceva. În fond, ce-ar trebui să facem, să anunțăm pe afiș că filmul este mut? N-am auzit ca publicul să se supere, de exemplu, pe cei care fac filme proaste și nu anunță asta de la bun început”.

Ei, și acum ce credeți că au făcut românii la premiera filmului? Țăranii de români... Au pus la casa de bilete un următorul bilet: ”Stimaţi clienţi, vă informăm că ”Artistul” este un film MUT şi ALB-NEGRU!!!”. Scris exact așa, cu majuscule și cu multe semne de exclamare. Ferească Sfântul, potențiali clienți! Ce căutați aici? Filmul ăsta e țeapă, n-are cuvinte! Mai bine vă duceți la o comedie cu Adam Sandler. Luați comedii cu Adam Sandler și cretinătăți cu Sergiu Nicolaescu, români! E bune! Luați stupizenii, români! Doar la asta vă pricepeți! Luați rahat, români! N-o să vă anunțăm înainte. Dar când veți fi în pericolul să mâncați ceva bun, fiți pe pace. O să vă atragem atenția cu majuscule și multe exclamații.

Demult, un artist s-a încăpățânat să nu facă filme cu sonor pentru că era convins de faptul că arta cinematografică este imposibilă în prezența sunetului. Pentru că avea un ideal, pentru că își iubea meseria și știa să comunice suficient fără să aibă nevoie de cuvinte. Pe artist îl chema Charlie Chaplin. Măcar și pentru că ne-a adus aminte de el, Hazanavicius trebuie aplaudat. Și urmărit.

Vizualizări: 127

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: