Ce să vezi, după toate greutățile pe care le-au întâmpinat, după toate diferențele de doctrină și de orar de somn pe care au trebuit să le depășească pentru a conlucra, liderii USL se vor despărți, în fine, de la ceva cu totul neașteptat: unul vrea faimă, altul vrea doar bani.

”Noi nu vrem decât să muncim”, spun localnicii din Roșia Montană, unii plătiți de Gabriel Resources ca s-o spună, alții poate nu. Nu știu ce-ar fi făcut dacă nu ar fi avut muntele ăla cu aur sub el. Probabil ar fi murit de foame. Nu văd nici ce-i împiedică să se apuce de alte munci, măcar cât timp se tărăgănează treaba cu proiectul, dacă asta era problema.

”Noi nu vrem decât să facem poze frumoase”, spun protestatarii din piață. Ei sunt ecologiști. Nu vor să negocieze, nici nu vor să audă de o investiție sigură și avantajoasă pentru toată lumea, nici măcar în condițiile în care firma exploatatoare ar fi obligată să-și asume ecologizarea zonei după intervenție. Ei vor să vadă un munte înverzit, chit că puțini au fost prin zonă. Dacă ar fi fost, ar fi văzut că locul e deja un teren arid, un fel de peisaj care aduce mai mult a Lună decât a sân verde de natură.

”Eu nu vreau decât să mă îmbogățesc”, spune Victor Ponta. Nu putem fi naivi, să credem că domnul Ponta își riscă imaginea într-un asemenea hal fără să aibă nici un beneficiu personal de pe urma afacerii. Suma băgată de RMGC în ”lobby” (sic!) e oarecum cunoscută și are multe zerouri. E greu de crezut că nu-l roagă și pe domnul premier cu o plasă de rafie plină cu lingouri, să i-o pună la portbagaj, așa cum e greu de crezut și că, în calitatea lui ”de prim-ministru și nu de deputat”, Victor Ponta va refuza atenția.

”Eu nu vreau decât să fiu președintele României”, strigă și proaspăt trezitul din somn Crin Antonescu. ”Pentru asta, voi fi oricât de populist. Mă voi împotrivi vinderii țării, chit că poate orientarea mea de dreapta ar fi fost normal să fie una pro-privatizare și investiții străine. Pentru asta fac orice, mă cert chiar și cu prietenul Victor, mai ales că am deja mult de recuperat față de el, în sondaje.”

”Noi nu vrem decât să se hotărască dracului o dată ce fac, ca să vorbim și despre alte lucruri”, pretinde și populația exasperată de scandal. Dar n-ai să vezi. Cumva, întârzierea proiectului e în beneficiul tuturor. Și culmea, chiar creează locuri de muncă. Poate mult mai multe decât ar fi creat mina în sine. Imaginați-vă doar armata de PR-iști și directorași plătiți regește să facă lobby pe la guvern, parlament, presă și ONG-uri. E drept, nu sunt chiar locuri de muncă în zona Roșia Montană, dar sunt totuși niște joburi serioase, cu impozite plătite la zi. Economia funcționează. Cât despre cei șpăguiți să se tot gândească, ei ar fi culmea să nu încerce să întârzie afacerea cât pot de mult. Noi să fim sănătoși și cu aur în curte, că cu cancerul ne-om descurca!