În 1896 împăratul Franz Joseph al Austriei, împreună cu regii Carol I al României și Alexandru I al Serbiei, au inaugurat la Orșova canalul navigabil de la Porțile de Fier.

În 1914 a decedat (27 septembrie/10 octombrie), după o domnie de 48 de ani regele Carol I al României. Este succedat de regele Ferdinand I.

În 1940 s-a încheiat la Berlin Pactul militar şi economic pe zece ani între Germania, Italia şi Japonia (Axa Berlin-Roma-Tokio). Cele trei țări își promit ajutor multilateral pentru instaurarea unei “noi ordini” în Europa şi în “Marea Asie de Răsărit”.

Carol I

Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată a lui Alexandru Ioan Cuza. 

A venit într-o Românie care figura pe hărțile europene în componența Imperiului Otoman. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor românești), Carol I a obținut independenta tarii, a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii. A construit în Sinaia castelul Peleș care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării. După războiul de independenta din 1877-1878, România a câștigat Dobrogea (dar a pierdut sudul Basarabiei). Tot regele Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunare, între Fetesti si Cernavoda, care să lege noua provincie Dobrogea de restul țării.

Disciplinat, rezervat și cu o extraordinară putere de muncă, Carol I s-a dovedit a fi exact omul de care avea nevoie România ca să reducă decalajul de secole ce o separa de Europa Occidentală. Elitele politice românești i-au oferit lui Carol I de Hohenzollern Coroana României împreună cu o misiune foarte dificilă.

Întreaga domnie a lui Carol I s-a caracterizat printr-o remarcabilă stabilitate politică, cârmuind cu măsură şi modestie deasupra fracţiunilor şi partidelor politice. A fost un suveran serios şi protocolar, care nu a  avut favoriţi, fiind meticulos şi exact în tot ce făcea, căutând să impună şi colaboratorilor săi acelaşi stil de activitate. Totodată, era un militar desăvârşit şi un politician abil, cu vederi liberale.

Având cea mai lungă domnie din istoria ţării, 48 de ani, Carol I a murit pe 27 septembrie 1914 la Castelul Peleş, la vârsta de 75 de ani, fiind înmormântat la Curtea de Argeş, în Biserica Episcopală, unde, după numai doi ani de la moartea sa, a fost înmormântată şi credincioasa lui soţie Elisabeta.