De câte ori venea vorba de curajul bărbaţilor, bunica îmi povestea despre vecinul ei, nea Lisică. Pe vremea când ţăranii trebuiau să plătească foncera şi nu aveau cu ce, venea perceptorul şi le confisca zestrea fetelor cusută şi ţesută cu multă trudă de neveste. De regulă, se zvonea repede când intra perceptorul în sat şi toata lumea în afară de copii se ascundea pe unde putea. Nea Lisică venea şi se ascundea în groapa de cărămidă din fundul oborului bunică-mi şi pândea de acolo plecarea perceptorului. Într-o zi, bietul Lisică a văzut cum perceptorul ieşea cu zestrea fetei lui care trebuia să se mărite peste două luni şi nu a avut curajul să sară la gâtul funcţionarului, dar a înghiţit în sec şi i-a zis bunicii: Uite, Sico! Vezi ce face ăsta? ‘tui Dumnezeii mamii lui de nenorocit. Îmi lasă fata nemăritata! Ete, acum să vie unul şi să-mi dea mie o manta şi un pistol! Să iau mantaua pe umăr şi să pui piciorul pe scara GAZ-ului (n.r. - camioane rămase din timpul ultimului război mondial), să merg eu aşa prin lume şi să spui eu: ete, ia-l pe ăla, ia-l pe ăla, ia-l pe ălălalt, nu pe de-alde noi, ca n-avem de niciunele! Săracul nea Lisică n-a avut niciodată curajul să iasă din groapa de cărămidă şi să-l înfrunte pe perceptor, dar îi făcea bine să-şi închipuie cum e să fii puternic, cum e să fii ăla care împarte dreptatea, cum e să fii ăla care poate decide soarta altora!

Un fel de nea Lisică este şi Tăriceanu, care stă ascuns în groapa de cărămidă a PSD şi priveşte cum DNA se pregăteşte nu să-i confişte zestrea, ci să-l salte de-a binelea şi pe el, şi pe Şova, devenit brusc aproape fata care riscă să rămâie nemăritată pentru că şi-a împărţit zestrea prăduită de la |Turceni şi Rovinari cu cine nu trebuie. Diferenţa este că nea Lisică nu plătea că nu avea de unde, spre deosebire de cei doi care au şi ne întrebăm de unde. Cât despre GAZ, nu cred că mai este nevoie, că e bună şi duba poliţiei!