Marea discuție dintre ministrul Niță, președintele Condescu și directorul Ciurel s-a încheiat, dar lucrurile nu s-au mișcat din loc. Fiecare pare că a rămas pe poziția sa, deși câte ceva tot s-a întâmplat. Poziția oficială transmisă presei spune că președintele Condescu ar fi obținut promisiunea de la directorul Ciurel de a vinde sediul actual al companiei achiziționat în urmă cu câteva luni pentru circa 1,5 milioane de euro. Chiar dacă a obținut promisiunea, acel sediu nu se va putea vinde, pentru că în Tg. Jiu nu e nimeni nebun  să dea în plină criză pe o hardughie măcar 2 milioane de euro la cât a ajuns prețul cu modernizări cu tot. Așa că M. Condescu n-a obținut decât o promisiune, asta doar dacă nu și-a pus în cap să cumpere chiar el sediul pentru sindicate și televiziunea la care sindicatele sunt acționare.

Programul de lucru pentru luna iunie a rămas cum a stabilit Ciurel, adică 4 zile pe săptămână. Formarea acelei comisii de negociere și analiză a CCM, în sensul de a găsi punctele în care a fost încălcat, nu va ajunge la nici o concluzie pentru că întotdeauna când vrei să îngropi o problemă formezi o comisie care să o rezolve.

Ce a obținut Condescu este poate doar o ponderare a declarațiilor lui Ciurel. În schimb a pierdut enorm prin retragerea finanțării Complexului de la echipa de fotbal „Pandurii”. Sau poate că tocmai ăsta e câștigul, că nu-și mai bagă toți nasul în oala în care s-a obișnuit să mestece singur…

Miile de oameni care au protestat joi la Târgu Jiu au cerut ceva. Au cerut capul lui Ciurel, capul lui Răuț, șomaj tehnic în loc de concedii fără plată, anularea micșorării salariilor, anularea hotărârilor de directorat care nu au fundament juridic etc. Dacă toate astea nu vor fi obţinute de liderii lor de sindicat la negocieri, atunci de ce au mai mărșăluit prin ploaie?