Vântu se ceartă cu Patriciu pe mărimea averilor, baronii PSD se gudură pe lângă guvernare, liberalii se despart pentru ciolan, televiziunile moguliene reduc motoarele din cauza crizei, funcţionarii se pregătesc să plece acasă, democrat- liberalii caută cu lumânarea un guvern de sacrificiu dar cu o largă susţinere naţională, sindicatele se pregătesc de proteste, bătrânii judecători de la Curtea Constituţională se străduiesc să stingă minţile inflamate de rezultatul alegerilor  electorale, presa internaţională sare în ajutorul lui Băsescu care este a doua oară preşedintele ţării iar poporul, minţit cu televizorul, aşteaptă, ca mortul colacul, vremuri mai bune! Cam aşa arată o parte din tabloul realităţii româneşti peste care este aşteptat un altfel de Băsescu capabil să-l redeseneze în interesul întregii ţări înhăţată şi sfâşiată de tot felul de interese care nu au nimic comun cu sărmanul biet popor! Va fi în stare să o facă-! Eu cred că da! Mă bazez pe faptul că experienţa ultimilor 5 ani i-a arătat şi lui că nu te poţi pune tot timpul de-a curmezişul chiar dacă ai dreptate şi că negocierea, chiar dacă înseamnă compromis, nu este totdeauna umilitoare şi nici dăunătoare. O decentă satisfacere a pretenţiilor partidelor politice aflate când în car, când în căruţă, când în teleguţă ar aduce măcar pentru o perioadă stabilitatea, şi nu neapărat liniştea, de care este nevoie pentru a dezafganista politichia românească. Ajunsă în situaţia luptelor de gherilă date la fiecare colţ de stradă, politica iresponsabilă de „care pe care“ s-ar putea măcar calma atât cât să dea economiei româneşti răgazul de a respira normal după ce luni de zile cât a fost ţinută numai în şuturi şi de criza mondială. Nesfârşita pândă şi vânătoarea de vrăjitoare atât de pregnant puse în valoare prin intermediul mas-media a lăsat o ceaţă densă peste orice licăr de program economic atât de aşteptat dar la care nu mai are nimeni timp să se gândească. Cine şi cum să facă toate astea rămânând totuşi în picioare- Evident că Băsescu, persoana cu cea mai mare legitimitate, acum, în România chiar şi dacă diferenţa dintre el şi contracandidatul de la alegeri ar fi de doar un vot! Rămâne de văzut dacă desemnarea noului premier ce va urma după cel de acum, Negoiţă, va fi cel care va coagula în jurul său forţele politice necesare şi responsabile să ne scoată din văgăuna istoriei în care ne împinge fiecare zi care trece. Poziţiile ireconciliabile ale partidelor care se suspectează reciproc de aruncatul peste bord pot fi atenuate şi pentru asta orice metodă este permisă. Lumea a obosit de urletele şi strigăturile ultimului an care se întrevede a se termina  în aceeaşi notă deprimantă. Până când şi Mircea Geoană trebuie să înţeleagă asta dacă face un efort şi gândeşte cu propriul cap de pe umeri!