Frica pare să fie un tovarăș constant al vieții noastre. O boală colectivă!

De la amenințările la adresa securității țării și a stabilității economice până la îngrijorările legate de sănătate și de viitorul planetei, societatea noastră este sub asediul fricii. 

Frica mea e frica mea, dar frica noastră devine o forță colectivă. O forță care modelează societatea. Reacționăm de frică, trăim cu frică și acționăm cu frică. 

Ce credeți că vom construi cu frica? Și mai multă frică și nesiguranță.

Să lăsăm frica să fie un mecanism de protecție, nu una care paralizează acțiunea. Frica poate fi un semnal. Când îți e frică atunci trebuie să te mobilizezi, să acționezi. 

Dar unul dintre cele mai periculoase efecte ale fricii este polarizarea și divizarea societății. Politicienii folosesc frica pentru a manipula și controla oamenii, creează sau atenuează tensiuni și plantează ură între diferite grupuri sociale. 

Tactica, pe termen lung, duce la lipsa de încredere între oameni. Lipsa de încredere împiedică dialogul și cooperarea. Nu facem ceva împreună, ci singuri. Rămânem singuri. Ne însingurăm. 

Dar cel mai mare catalizator pentru schimbare este chiar frica.

În momentele de criză, oamenii sunt adesea motivați să acționeze și să caute soluții creative pentru problemele cu care se confruntă. 

Totuși, adăpostul fricii este o comunitate unită. Când comunitatea nu mai este obstacol, ci este chiar drumul bun. 

Cum ne învingem cu frica? Cu ajutorul oamenilor, cu empatie, curaj și solidaritate.

Curiozitate și multă educație. Informare. 

Mereu mai bine către necunoscut, decât într-o mentalitate închisă și defensivă.